В статье анализируется Концерт для фортепиано с оркестром Л. Штирбу. Сочиненный в 1992 году, он представляет интерес как один из наиболее показательных примеров творчества композитора данного периода. Отражая характерные черты индивидуального стиля автора, Фортепианный концерт Л. Штирбу примечателен оригинальным синтезом традиций романтического концерта, инструментальных форм ХХ века, выразительных средств эстрадно-джазовой музыки и молдавского фольклора. Произведение рассматривается с точки зрения композиции, драматургии, музыкального языка и исполнительской интерпретации.

În articol se studiază Concertul pentru pian şi orchestră de L. Ştirbu. Сompus în anul 1992, Concertul prezintă interes ca unul din cele mai caracteristice exemple ale muzicii instrumentale semnate de acest compozitor. Reflectând trăsăturile specifice ale stilului individual al autorului, Concertul pentru pian şi orchestră de L. Ştirbu se caracterizează prin sinteza originală a tradiţiilor concertului romantic cu formele instrumentale ale secolului XX, cu mijloacele de expresie proprii muzicii de estradă şi jazz-ului, dar şi cu cele moştenite din folclorul moldovenesc. Lucrarea este analizată din punct de vedere al compoziţiei şi dramaturgiei, al limbajului muzical precum şi sub aspectul interpretativ.

The author of the article analyzes the Concerto for piano and orchestra by L. Stirbu. Composed in 1992, the Concerto presents interest as one of the most characteristic examples of the composer’s instrumental music of the given period. Reflecting the specific features of the author’s individual style, the Concerto for piano and orchestra by L. Stirbu is characterized by an original synthesis of the traditions of the romantic concerto with the instrumental forms of the 20th century, the means of expression common to pop music and jazz as well with those originated in Moldovan folklore. The work is analyzed in terms of composition, dramaturgy, musical language and from the point of view of interpretation.