Teatrul polonez contemporan: demersul critic faţă de lume şi faţă de sine însuşi (schiţă de topografie teatrală)
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
764 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-28 00:09
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792.02.072.3(438) (1)
Theatre. Stagecraft. Dramatic performances (521)
SM ISO690:2012
TUREA, Larisa. Teatrul polonez contemporan: demersul critic faţă de lume şi faţă de sine însuşi (schiţă de topografie teatrală). In: Arta , 2012, nr. 2(AAV), pp. 76-84. ISSN 2345-1181.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta
Numărul 2(AAV) / 2012 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136

Teatrul polonez contemporan: demersul critic faţă de lume şi faţă de sine însuşi (schiţă de topografie teatrală)
CZU: 792.02.072.3(438)

Pag. 76-84

Turea Larisa
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 16 decembrie 2013


Rezumat

Teatrul polonez actual s-a edificat fără a renunţa la tradiţiile seculare, continuate creator. Criticul Piotr Gruszczyński desenează scena poloneză ca pe un „arhipelag artistic”: „Insula marilor dispăruţi” e a celor trei ierarhi deschizători de drumuri: Jerzy Grotowski, Tadeusz Kantor şi Konrad Swinarski; următoarea e cea a maeştrilor moderni: Andrzej Wajda, Jerzy Jarocki şi Jerzy Grzegorzewski. Apoi Ithaka lui Krystian Lupa, artistul care, asemeni lui T. Kantor, s-a consacrat edificării teatrului său absolut unic. Tinerii oameni de teatru, dramaturgi, regizori, actori şi critici, se manifestă energic, provocator. S-a impus pleiada de regizori, în majoritate discipolii lui Kr. Lupa: Grzegorz Jarzyna, Krzysztof Warlikowski, Anna Augustynowicz, Piotr Cieplak. Se conturează insule populate de regizori ai viitorului, precum Jan Klata, Michal Zadara, Michal Borczuch ş.a. Continuă să producă spectacole teatrele alternative, legende vii ale avangardei şi ale culturii protestatare: Teatr Osmego Dnia, Biuro Podrozy, Provisorium, Akademia Ruchu. Festivalizarea şi dramaturgizarea întregii ţări, plus energia oamenilor de teatru priviţi în ansamblu: scriitori, regizori, actori, funcţionari culturali de talent, precum Maciej Nowak (Institutul Teatral „Zbigniew Raszewski”), dar şi criticii care structurează gândirea despre teatru, menţin cu brio fenomenul teatral polonez în fruntea mişcării scenice mondiale.

Current Polish theater was built without renouncing secular traditions, continued creative. Polish critic Piotr Gruszczyński draw scene as an „artistic archipelago” big Island hierarchs missing her three pioneers: Jerzy Grotowski, Tadeusz Kantor and Konrad Swinarski, next is the modern masters: Andrzej Wajda, Jerzy Jarocki and Jerzy Grzegorzewski. Then Ithaka by Krystian Lupa, the artist who, like Kant, he has been building his theater absolutely unique. A young person of the theater, playwrights, directors, actors and critics, is manifest vigorous, provocative. Were imposed plethoras of directors, mostly followers of Lupa: Grzegorz Jarzyna, Krzysztof Warlikowski, Anna Augustynowicz, Piotr Cieplak. It outlines populated islands of directors of the future, as Jan Klata, Michal Zadara, Michal Borczuch etc. Continues to produce alternative theater performances, living legends of the avant-garde and of the protest of culture: theater Osmego Dnia, Biuro Podrozy, Provisorium, Akademia Ruchu. Festival and dramaturgy entire country, plus energy taken together of the people of theater: writers, directors, actors, cultural officials talent, and Maciej Nowak („Zbigniew Raszewski” Theatre Institute), but and critics that structure thinking about theater, successfully maintained the Polish theatrical phenomenon in the forefront of a global movement.

Cuvinte-cheie
Teatru polonez, Jerzy Grotowski, Tadeusz Kantor, Konrad Swinarski, Andrzej Wajda