Studiul de faţă urmăreşte modificarea structurilor romanului cavaleresc în romanul de capă si spadă, respectiv în Cei trei muschetari ai lui Alexandre Dumas tatăl. Romanul dumasian păstrează din anturajul Evului Mediu întregul protocol al normelor de conduită cavalerească, dar muschetarul său nu e decât o ipostază istorică, diminuată a cavalerului de odinioară. Relaţia sa cu Eroicul şi cu Erosul se modifică: în conceperea eroismului, gravitatea este înlocuită cu umorul şi grandilocvenţa, iar erosul beneficiază de o viziune mult mai realistă, făcând parte din recuzita unei masculinităţi arogante triumfătoare. Iubirea e privită mai ales ca manifestare formală, exterioară, dar are pretenţia de a hotărî mersul istoriei, ca veritabilă armă de luptă politică. În consecinţă, istoria se scrie la Dumas după cum dictează patimile, şi nu după cum mărturisesc cronicile.

Cette étude s’intéresse à la modification des structures chevaleresques dans le roman de capé et d’épée, à savoir Les Trois Mousquetaires par Alexandre Dumas. Sous-genre fantaisiste du roman historique, le roman de capé et d’épée se plie davantage au schéma épique du roman d’aventures, en proposant une écriture alerte, plus tournée vers les péripéties du héros que vers la psychologie ou vers la causalité. Le roman de Dumas conserve les normes de conduite chevaleresque, mais son mousquetaire est un avatar diminué du chevalier d’autrefois. Sa relation avec l’Éroïque et avec l’Eros se trouve modifié: dans sa conception de l’héroïsme, la gravité est remplacée par l’humour et par la grandiloquence, tandis que l’amour bénéficie d’une vision beaucoup plus réaliste, puisqu’il est l’apanage d’une masculinité arrogante et triomphale.