Am decis să abordşm în această lucrare un «megaconcept» care a făcut o adevărată carieră atât în domeniul ştiinţelor antropologice, cât şli în cel al ştiinţelor educaţiei, cu intenţia de a evidenţia cât de riscantă este reprezentarea unilaterală a interacţiunii culturale sub forma unui dialog între două blocuri compacte, imuabile. Încercând să semnalăm riscurile pe care le implică limitarea dialogului intercultural la zona culturii înalte, insistăm asupra rolului experienţelor personale, al întâlnirilor reale cu Alteritatea culturală, realizate ca formă de existenţă socială, pentru a obţine o imagine cât mai completă ăi mai veridică asupra adevăratelor dimensiuni ale fenomenului numit interculturalitate. Pentru argumentarea celor susţinute de noi, utilizăm, alături de sursele bibliografice cunoscute din literatura antropologică, experienţa noastră în predarea culturii şi civilizaţiei româneşti studenţilor străini.

This paper approaches a « mega concept », which has been over the years highly used and debated in the anthropological field as well as in the educational one. We intend to highlight the risks which are involved in the unilateral representation of the cultural interaction in the form of a dialog between two compact and immutable parts. Trying to draw the attention towards the risks that the intercultural domain implies within the high culture, we insist on the role of personal experience, of the real meetings with the cultural Alterity, created as a form of social existence, to obtain an image as complete and truthful as possible of the true dimensions of the phenomenon which is interculturality. The wellknown bibliographical sources in anthropology are completed by our experience in the field of teaching Romanian culture and civilization to foreign students.