Cromatica reprezintă un domeniu de studiu inedit, a cărui originalitate nu poate fi contestată, la fel ca şi importanţa culorilor pentru amplificarea semnificației conținutului și fondului de idei ale unei opere artistice. Opinia în cauză, argumentată și dezvoltată, se regăsește în lucrările a numeroși cercetători, precum Michel Pastoureau, Élodie Ripoll, Manlio Brusatin etc. De-a lungul anilor s-au realizat multiple studii despre culoare, însă acest concept, la fel ca și definițiile sale cel mai frecvent utilizate, nu sunt suficient de stricte și, în consecință, nu ne putem aștepta la o acceptare generală a lor. Cu toate acestea, majoritatea teoreticienilor literari consideră că, în fond, culoarea reprezintă una dintre cele mai importante caracteristici ale operelor de artă. Din câte se pare, conținutul disimulat în culoare este destinat să ofere necesarul de informații utile, care provoacă emoții pozitive, exprimând nevoia de frumos.

Chromatics represents an unrepeatable field of study, which originality cannot be contested, as well as the colors importance for amplifying an artistic work meaning of content and fund of ideas. The opinion in question, motivated and developed can be found in the works of numerous researchers, such as Michel Pastoureau, Élodie Ripoll, Manlio Brusatin, etc. Over the years, multiple studies on color have been achieved, but this concept, as well as its most commonly used definitions are not sufficiently strict and, consequently, we cannot expect a general acceptance of them. However, the majority of literary theorists consider that, in essence, color represents one of the works of art most important characteristics. Apparently, the content disguised in color is intended to offer the necessary of useful information, which causes positive emotions, expressing the need for beauty.