Introducere: Seroprevalența hepatitei virale E în asociere cu hepatitele virale A, B și C reprezintă un aspect important în înțelegerea epidemiologiei și impactului acestor infecții. Studiul efectuat asupra diferitor grupuri de populație a conturat o imagine deta-liată a prevalenței și a co-infectărilor cu virusurile hepatitice B, C, A și E în Republica Moldova. Scopul: Identificarea markerilor hepatitei virale E separat şi în asociere cu hepati-tele virale A, B și C la contingentele cu risc sporit de infectare şi la donatorii de sânge, cu perfecţionarea măsurilor de control și răspuns pentru reducerea riscului de transmitere. Material și metode: Studiul a fost efectuat în baza unui eșantion reprezentativ a diferitor grupuri de populație, inclusiv lucrători medicali, donatori primari de sânge, bol-navi cu tuberculoză, pacienți urologici și pacienți hemodializați, prin metoda imuno-en-zimatică ELISA pentru determinarea markerilor HVE, HVB, HVA, HVC (seroprevalen-ței). Analiza statistico-epidemiologică a datelor colectate a fost efectuată prin utilizarea software-urile specializare MS Excel și Epi.Info v.7.2.Rezultate: Analiza seroprevalenței hepatitelor virale în diferite categorii de popu-lație relevă aspecte semnificative asupra expunerii și co-infectărilor. În rândul pacienților cu tuberculoză, 15,3% sunt pozitivi la AgHBs. Markerul Anti-HCV este prezent la 18,0%, iar anti-HVE IgG la 40,5%, indicând o expunere complexă la virusurile hepatitice B, C și E. Rezultatele mixt infecțiilor subliniază complexitatea profilului hepatitic în acest grup vulnerabil. Pacienții hemodializați prezintă un profil distinct, cu 4,2% prezență a AgHBs și o seroprevalență semnificativă la anti-HCV (42,3%) și anti-HVE IgG (46,3%). Mixt infec-țiile, cum ar fi HVE+HVC (48,9%), evidențiază riscul sporit de infectare al acestui grup cu multiple tipuri de virusuri hepatitice. În cazul pacienților urologici, expunerea la virusul hepatitic E este înregistrată la 17,5%, cu o coinfectare semnificativă (95,6%) în cazul combinației VHE+VHA. Analiza relevă riscul crescut în rândul pacienților cu insuficiență renală cronică, în zona de Nord și la cei cu vârsta peste 60 de ani. Lucrătorii medicali din domeniul urologiei prezintă o seroprevalență la anti-HEV IgG și IgM de 12,2%, cu mixt infecții precum VHE+VHB (16,7%) și VHE+VHC (33,3%). Riscul este mai accentuat la femei, personalul auxiliar și cei cu experiență ≥10 ani. În domeniul ftiziopulmonologiei, lucrătorii medicali au seroprevalențe variate, in-dicând o expunere la virusurile hepatitice B și E în funcție de gen și vârstă. Profilul ge-neral al lucrătorilor medicali evidențiază diversitatea expunerii la multiple tipuri de viru-suri hepatitice, cu accent pe riscul de mixt infecții. La donatorii primari de sânge, anti-HEV IgG și IgM prezintă nivele diferite în funcție de regiune, gen și vârstă. Există o circulație mixtă a infecțiilor cu VHE și VHA pe teritoriul țării. Donatorii inițial pozitivi la AgHBs și anti-HCV prezintă, de asemenea, seroprevalențe variate, cu diferențe notabile între genuri și grupe de vârstă. Concluzii: Aceste constatări subliniază complexitatea expunerii și co-infectărilor cu virusurile hepatitice în diferite categorii de populație, evidențiind necesitatea unor strategii de prevenție personalizate pentru reducerea riscului de infecție și a impactului social și economic al hepatitelor virale.