Introducere: Sindromul exoftalmic merită să fie bine cunoscut, din cauza potențialului său de gravitate și chiar din cauza simptomatologiei adeseori îngrijorătoare, a cărei rezolvare necesită colaborare între oftalmolog și alți specialiști. Scop: Lucrarea prezintă abordarea clinică a unui bebeluș de 2 luni, cu exoftalmie. Metode: Copilul s-a spilatalizat în mod urgent, în secția pediatrică. Se considera bolnav de 4 zile. Din spusele mamei, copilul s-a îmbolnăvit a 2-a zi după vaccinarea cu PENTA. Debutul a fost cu febră 38°C, bebelușului i-a fost administrat tratament simptomatic. 27/05/22 Starea generală cu agravare: febra pînă la 39°C, tusea răgușită, a apărut edem palpebral pe stînga. S-a aplicat tratament cu antibiotice, antipiretice, antiinflamatoare nesteroidiene, steroizi. Consult ORL: Rinosinuzita maxilo-etmoidală acută supurativă pe stânga. Edem reactiv periorbital pe stânga. Având în vedere caracterul oscilant al exoftalmiei, a fost indicată tomografia computerizată a orbitelor. Rezultatele investigatiei au relevat modificarile din parte scheletului orbital. Concluzie: Sindromul exoftalmic necesită pentru rezolvare, o colaborare multidisciplinară, care angajează după caz- oftalmolog, otorinolaringolog, neurochirurg, chirurg oro-maxilo-facial, internist, endocrinolog, fără a uita de medicul imagist, care este indispensabil în stabilirea diagnosticului. Totodată, relația medic-pacient înseamnă comunicare, colaborare, sinceritate, responsabilitate din partea ambelor părți pentru stabilirea diagnosticului corect și aplicarea tratamentului adecvat.