În epoca fierului, numărul de fortificaţii dintre Prut și Nistru a cunoscut o creștere vertiginoasă, fenomen analog evoluţiilor din alte zone ale continentului european. Săpăturile arheologice au relevat ridicarea de către comunităţile locale a mai multor tipuri de construcţii defensive („zid” cu paramente din bârne și emplecton, „zid” cu carcasă de lemn și paramente din piatră, „zid” clădit exclusiv din piatră, „zid” combinat), însă utilizarea lemnului la edificarea acestora rămâne caracteristică ambelor etape de fortificare atestate în spaţiul pruto-nistrean: cultura Saharna (sec. X-IX a. Chr.) și cultura traco-getică (sec. VIIII a. Chr.). În urma secţionării așa-numitelor „valuri” de apărare, au fost descoperite dovezi directe și indirecte ale prezenţei lemnului, printre care se numără bârne păstrate in situ în stare nearsă și carbonizată, amprente de pari sau nuiele în lut ars, gropi de par, cenușă ș.a. Cercetarea lor a permis demonstrarea varietăţii și complexităţii impresionante a arhitecturii militare din arsenalul comunităţilor locale ale epocii fierului.

The number of fortifications between Prut and Dniester registered a sudden increase during the Iron Age, a phenomenon that is similar to developments in other regions of the European continent. Archaeological excavations have highlighted several types of defensive constructions employed by local communities (timber-framed wall ramparts; stone-faced timber-framed wall ramparts; stone-built walls; so-called “combined ramparts”), however the use of wood remained a constant during both stages of fortification known in the area between Prut and Dniester: the Saharna culture (10th-9th centuries BC) and the Thraco-Getic culture (6th-3rd centuries BC). Direct and indirect evidence of the presence of wood was discovered after sectioning the ramparts, among them being timber preserved in situ in unburned and charred states, impressions left on burnt clay by wooden posts or twigs, postholes, ash and so on. The research of these vestiges allowed for the demonstration of the impressive variety and complexity that characterized the military architecture in the arsenal of local Iron Age communities.