Scopul acestei lucrări este de a aminti, succint, câteva dintre personalităţile teatrului românesc de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Însemnările se constituie într‑un omagiu adus actorilor, care au imprimat artei teatrale româneşti profesionalism, pasiune şi abnegaţie. Educaţia teatrală (universitară) lasă amprente profunde, vizibile în viitoarea expresie artistică. În acest caz, nedumerirea noastră este cu atât mai mare, cu cât generaţiile prezente tind să ignore contribuţia oamenilor de teatru de odinioară. Putem să ne gândim la Hamlet fără să amintim prestaţia lui Grigore Manolescu? Aristizza Romanescu a fost una dintre figurile cele mai proeminente ale teatrului românesc. S‑a consacrat profesiei de actor, instituind meseriei un statut respectabil; ea a subliniat posibila funcţie socială a artei teatrale. Incursiunea noastră sumară în perioada amintită a teatrului românesc îndeamnă la observarea nivelului de profesionalism la care arta actorului se desfăşoară astăzi.

The purpose of this paper is to briefly recall some of the personalities of the Romanian theater from the end of the 19th century and the beginning of the 20th century. The notes are a tribute to the actors, who imprinted the Romanian theatrical art with professionalism, passion and selflessnes. Theatrical (university) education leaves deep imprints, visible in the future artistic expression. In this case, our bewilderment is all the greater, as the present generations tend to ignore the contribution of the theater people of yesteryear. Can we think of Hamlet without mentioning Grigore Manolescu’s performance? Aristizza Romanescu was one of the most prominent figures of the Romanian theater. She dedicated herself to the profession of actor, establishing a respectable status for this occupation; she emphasized the possible social function of theatrical art. Our brief foray into the aforementioned period of Romanian theater urges us to observe the level of professionalism at which the actor’s art is performed today.