Introducere. Fracturile periprotetice sunt o complicație al endoprotezărilor care devine din ce în ce mai răspândită. Managementul acestor fracturi rămâne unul dintre cele mai provocări pentru ortopezi. În ciuda eforturilor de a înțelege și trata acești indivizi, rapoartele continuă să indice o rată semnificativă de eșec și mortalitate. Indiferent de segmentul afectat, Sistemul Unificat de Clasificare recomandă o abordare metodică a reabilitării [Duncan, 2014]. Scopul lucrării. Analiza managementului de tratament al fracturilor periprotetice de șold. Material și metode. În studiu au fost incluși 20 pacienți cu fracturi periprotetice de șold tratați în cadrul Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie perioada anilor 01.01.2020–31.12.2022. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Toți pacienții au fost investigați prin radiografii și examinări de laborator. Rezultate. În cadrul studiului s-a determinat că după clasificarea Vancouver tipul A, a fost 1 caz, B1 – 4 cazuri, B2 – 6 cazuri, B3 – 3 cazuri și tip C – 6 cazuri. Vârsta medie a pacienților a fost 63 de ani. Ca metode de tratament au fost efectuate: osteosinteza cu placi și/sau serclaje în 13 cazuri, revizia componentelor protezei în 7 cazuri. Pe perioada de supraveghere a pacienților s-a atestat 1 complicație septică. Concluzii. Fracturile periprotetice de șold ramâne o provocare pentru ortopezi, necesită echipă bine pregătită și utilaj chirurgical performant.

Background. Periprosthetic fractures are a complication of joint replacement that is becoming increasingly prevalent. The management of these fractures remains one of the greatest obstacles for orthopedic surgeons. Despite efforts to comprehend and treat these individuals, reports continue to indicate a significant chance of failure and mortality. Regardless of the fractured bone or joint, the Unified Classification System advises a methodical approach to rehabilitation [Duncan, 2014]. Objective of the study. Analysis of the treatment management of periprosthetic hip fractures. Material and methods. The study included 20 patients with periprosthetic hip fractures treated within Clinical Hospital Traumatology and Orthopedics between 01.01.2020 and 31.12.2022. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. All patients were investigated by radiographs and laboratory examinations. Results. In the study it was determined that according to the Vancouver classification type A was 1 case, B1 – 4 cases, B2 – 6 cases, B3 – 3 cases and type C – 6 cases. The mean age of the patients was 63 years. As treatment methods were performed: osteosynthesis with plates and/or cerclages in 13 cases, hip arthroplasty revision in 7 cases. During the observation period of the patients, one septic complication was attested. Conclusion. Periprosthetic hip fractures remain a challenge for orthopedic surgeons, requiring a welltrained team and high-performance surgical equipment.