Introducere. Strictura joncțiunii pieloureterale (SJPU) reprezintă o afecțiune comună caracterizată prin îngustarea sau blocarea pasajului urinar la nivelul 1/3 superioare ureterale și a pelvisului renal. Tehnicile chirurgicale, cum ar fi endopielotomia ureteroscopică retrogradă cu LASER (EUR) și dilatarea endoscopica cu balon (DEB), au fost dezvoltate ca abordări minim invazive pentru gestionarea SJPU. Scopul lucrării. Studiul comparativ și analiza retrospectivă a eficacității acestor două tehnici chirurgicale în tratarea stricturii joncțiunii pieloureterale. Materiale și Metode. Studiul a inclus 12 de pacienți cu SJPU, dintre care 5 au fost tratați prin EUR și 7 prin DEB. Evaluările clinice și paraclinice, inclusiv imagistică urologică și evaluare funcțională renală, au fost realizate. În studiu au fost incluși pacienți cu defect mai mic de 2 cm și lipsa vaselor aberante. Rezultate. Rata de succes a fost mai mare în EUR (99%) la o monitorizare de 3 luni a pacienților comparativ cu DEB (87%), cu risc de recidivă la o monitorizare mai îndelungată. Ambele tehnici au ameliorat semnificativ simptomele și restabilit fluxul urinar normal. EUR a prezentat, timp operatoriu semnificativ mai scurt (p < 0,05), o rată mai mică de complicații postoperatorii, în special stenoza ureterală postoperatorie, datorită abordării precise și minim invazive. Concluzie. Studiul a demonstrat eficacitatea și beneficiile EUR și DEB în tratamentul SJPU. EUR oferă o abordare precisă și minim invazivă, cu o rată de succes satisfăcătoare, în timp ce DEB rămâne valoroasă pentru cazurile complexe. Alegerea între aceste tehnici trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui pacient și experiența chirurgului.

Introduction. Pieloureteral junction stricture (PUJS) is a common condition characterized by narrowing or obstruction of the urinary passage at the upper 1/3 of the ureter and renal pelvis. Surgical techniques such as retrograde ureteroscopic endopyelotomy with laser (EUR) and endoscopic balloon dilation (EBD) have been developed as minimally invasive approaches for managing PUJS. Objective of the study. Is to compare and retrospectively analyze the effectiveness of these two surgical techniques in the treatment of PUJS. Materials and Methods. The study included 12 patients with PUJS, of which 5 were treated with EUR and 7 with EBD. Clinical and paraclinical evaluations, including urological imaging and renal functional assessment, were performed. Patients with a defect size smaller than 2 cm and absence of aberrant vessels were included in the study. Results. The success rate was higher in EUR (99%) at a 3-month follow-up compared to EBD (87%), with a higher risk of recurrence observed in longer-term follow-ups. Both techniques significantly improved symptoms and restored normal urinary flow. EUR had a significantly shorter operative time (p < 0.05) and a lower rate of postoperative complications, particularly postoperative ureteral stenosis, due to its precise and minimally invasive approach. Conclusion. The study demonstrated the effectiveness and benefits of EUR and EBD in the treatment of PUJS. EUR offers a precise and minimally invasive approach with a satisfactory success rate, while EBD remains valuable for complex cases. The choice between these techniques should consider the individual characteristics of each patient and the surgeon’s experience.