Introducere. Epilepsia afectează pacientul la nivelul psihicsoma. De asemenea, îl transformă într-un spectator neajutorat al corpului său. Toate aceste elemente au o influență acută asupra dezvoltării personalității. Indiferent dacă este prima, a doua criză, sau următoarele crize, ele evidențiază că există un traumatism intrapsihic. Scopul lucrării. Sinteza literaturii dedicate terapiei psihanalitice în epilepsia. Material și metode. Pentru a atinge scopul propus, s-a efectuat analiza literaturii în perioada 1998-2023, utilizând surse bibliografice, inclusiv Biblioteca Științifică Medicală a USMF „Nicolae Testemițanu”, date din bibliotecile electronice PubMed, MedScape și Hinari. Cazul clinic al pacientului diagnosticat cu epilepsie a fost descris detaliat. Rezultate. Ședințele de psihoterapie permit pacientului să reintroducă criza în istoria sa și posibilitatea de a-i da un sens. Este de înțeles că într-o sesiune de analiză, de exemplu, subiectul ține un discurs pe care analistul îl aude și se lucrează la aspectele manifeste și latente ale materialului astfel actualizat. Abordarea familială și socială a epilepsiei contribuie la crearea unui cadru care va oferi oportunități pentru a ajuta pacientului. Sprijinirea unui pacient cu epilepsie necesită luarea în considerare a tuturor datelor prezentate pentru a putea răspunde eficient la solicitarea sa. Concluzii. În cele din urmă, epilepsia poate fi considerată paradigma unei abordări globale a situațiilor complexe, deoarece pune la îndoială modul nostru de îngrijire bazată pe abilități, trening-uri și teorii foarte diferite. Este bine înțeles că medicul, în acest cadru, trebuie sa fie implicat în relație umană cu empatie.

Introduction. Epilepsy affects the patient at the psychic-somatic level. It also transforms him into a helpless spectator of his body. All these elements have an acute influence on the development of personality. Whether it is the first, second or following seizures, they show that there is an intrapsychic trauma. Objective of the study. Synthesis of the literature devoted to psychoanalytic therapy in epilepsy. Material and methods. In order to achieve the proposed aim, a literature review was carried out in the period 1998-2023, using bibliographic sources, including the Scientific Medical Library of USMF „Nicolae Testemițanu”, data from PubMed, MedScape and Hinari electronic libraries. The clinical case of the patient diagnosed with epilepsy was described in detail. Results. Psychotherapy sessions allow the patient to reintroduce the crisis in his history and the possibility to make sense of it. It is understandable that in an analysis session, for example, the subject gives a speech that the analyst hears and works on the manifest and latent aspects of the material thus updated. The family and social approach to epilepsy helps to create a framework that will provide opportunities to help the patient. Supporting a patient with epilepsy requires consideration of all the data presented in order to respond effectively to their request. Conclusions. Finally, epilepsy can be considered the paradigm of a holistic approach to complex situations, as it challenges our way of care based on very different skills, trainings, and theories. It is well understood that the doctor, in this setting, must be involved in human relationship with empathy.