Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-12 01:01 |
![]() BANARI, Ion. Vulnerabilitatea și ,,îmbunătățirea” ființei umane. Interpretări bioetice. In: Cercetarea, dezvoltarea și inovarea din perspectiva eticii globale, Ed. 4, 12 mai 2023, Chişinău. Chişinău: Tehnica-UTM, 2023, Ediția 4, pp. 108-118. ISBN 978-9975-45-971-6 (PDF). |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea, dezvoltarea și inovarea din perspectiva eticii globale Ediția 4, 2023 |
||||||
Conferința "Cercetarea, dezvoltarea și inovarea din perspectiva eticii globale" 4, Chişinău, Moldova, 12 mai 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 108-118 | ||||||
|
||||||
![]() |
||||||
Rezumat | ||||||
Articolul intercalează trei subiecte etice, și anume: ființa umană, vulnerabilitatea omului și îmbunătățirea acesteia. Mai mult, judecățile, care determină abordarea acestora în ansamblu, ar fi: 1) ființa omului pe fundalul vulnerabilității nuanțează susceptibilitatea de natură situațională, relațională și temporală, care, datorată unor stări fizice, afective și cognitive, se află în pericol de a fi lezată sau distrusă; în consecință, nu are abilități de a lua decizii proprii sau nu dispune de capacitate suficientă pentru a-și controla și proteja interesele; 2) dacă există situații, stări sau surse ce-l prezintă pe om vulnerabil, atunci acesta trebuie să posede conștiința vulnerabilității pentru a se proteja sau a-și ameliora condiția; 3) susceptibilitatea persoanei reflectă realitatea unui risc ce poate sau nu leza persoana, iar ameliorarea condiției umane redă tendința spre ceva mai bun, atunci se cere de a identifica natura sau valorile de referință ale „îmbunătățirii” ființei umane, deoarece intervenția genetică, cea biomedicală sau cea farmaceutică în condiția omului, la rândul său, poate cauza forme de vulnerabilitate, mai ales dacă nu este identică cu natura umană sau riscul de a crea dependență de efectele respectivelor intervenții. Fundalul acestor judecăți distinge faptul că atât vulnerabilitatea, cât și îmbunătățirea ființei umane se situează la poluri opuse, însă, au un punct comun de referință: identitatea și autenticitatea omului. Prima accentuează tendința spre identitate și autenticitate, a doua evidențiază limite pentru a nu se depărta de identitate și autenticitate. |
||||||
Cuvinte-cheie vulnerabilitate, bioetică, existenţă, îmbunătățire, fiinţă umană, tehnologii noi, vulnerability, bioethics, existence, improvement, Human Being, new technologies |
||||||
|