Usturoiul (Allium sativum L.) este o plantă specie cu înmulțire asexuată, dar și cu o mare diversitate genetică. Este cunoscut rolul usturoiului în diferite boli, potențialul lui antihipertensiv, antidiabetic, anticancer, antimicrobian, antifungic, antioxidan și antiinflamator. În România, usturoiul este mult cultivat în sistem gospodăresc, iar de-a lungul timpului s-au dezvoltat populații foarte apreciate, bază valoroasă de germoplasmă. Multe din aceste genotipuri atrag atenția prin productivitate, uniformitate, aromă şi gust, remarcându-se şi printr-o bună plasticitate ecologică. Există soiuri omologate, dar și posibilitatea de a identifica noi genotipuri valoroase, pornind de la germoplasma valoroasă din zonele rurale. Scopul cercetării este analiza diversității genetice a unor genotipuri de usturoi identificate în zona de sud-vest a României, diversitate genetică bazată pe caracterele morfologice. Obiect de studiu au servit 14 genotipuri, identificate in zona de sud, de usturoi selectate prezintă caractere morfo-cantitative și morfo-agronomice importante, unele valori depășind pe cele înregistrate de martor. Genotipurile selecționate reprezintă populații vechi, ce au fost păstrate în cultură prin înmulțire vegetativă, de la un an la altul. Caracterele morfologice studiate au fost: înălțimea bulbului, diametrul bulbului, greutatea bulbului, numărul de bulbili, număr de tunici pergamentoase care îmbracă bulbul, culoarea bulbului, culoarea bulbililor, forma bulbului și volumul. Observațiile au fost efectuate conform descriptorilor standard pentru usturoi dezvoltați de către International Plant Genetic Resources Institute (IPGRI 2001). Rezultatele obținute au fost analizate folosind Data Analysis, Microsoft Office Excel și PCA. A fost determinată media, abaterea standard și coeficientul de variație pentru fiecare genotip. Rezultatele reprezintă media a 50 de observații/genotip. Ca rezultat a analizei diversității genetice a genotipurilor de usturoi putem face următoarele concluzii: Aceste genotipuri sunt valoroase din punct de vedere al diversității biologice, de-a lungul anilor adaptându-se la factorii de mediu specifici zonei de origine. Analiza variabilității unor caracteristici morfologice (9) a indicat o mare variabilitate: pentru înălțimea bulbului, valorile medii au variat între 2,63 cm (GR12) și 5,16 cm (CR1); pentru diametrul bulbului, limitele de variație au fost între 2,03 cm (GR12) și 6,5 cm (IZ2); pentru greutatea bulbului, între 58,94 g (P10) și 57,89 g (BRT14); pentru numărul de bulbili în bulb între 14,5 bulbili/bulb (GR12) și 8,83 bulbili/bulb (PV4). Resursele genetice vegetale reprezintă una dintre cele mai valoroase resurse asigurând diversitatea genetică necesară fermierilor și amelioratorilor, pentru obținerea unor noi soiuri care să prezinte o productivitate ridicată, calitate îmbunătățită, sau soiuri mai adaptate la stresul abiotic, mai rezistente la patogeni si dăunători.