Статья приурочена к двум юбилеям, связанным с немецким освоением Буджака – 200летию колонии Сарата, отмечавшемуся в прошлом году (Сапожников 2022), и к 100-летию создания там же Музея истории и культуры немецких колонистов Бессарабии 29 марта 1923 года (Schulze 2022; Schulze 2023). Подчеркнем, что в течение двух-трех предъюбилейных лет Сарате был посвящен ряд опубликованных в Украине и в Германии работ, освещающих историю колонии, археологию ее окрестностей и биографии уроженцев (Кашуба, Сапожников 2019; Сапожников, Присяжнюк 2019; Сапожников 2019б; Сапожников, Кашуба 2020; Узунов 2021; и др.).

The article presents a comprehensive study of a relatively small area in the middle of the Budzhak steppe, where the Sarata District of colonies was formed in 1820s-1830s. The German population of the district had lived and worked there successfully by the administrative eviction in 1940. The complexity of research is ensured through the using of methods of different history sciences – historiography, archeology, source studies, archaeography, geography and cartography. In the “Prehistory” part of the research, it is shown that the first settlements were established in 1570, Sarata village – in 1597; Evliya Çelebi, in 1667, mentioned it as a large Tatar village with a mosque. The conclusions were made according to the recently published Ottoman sources. Thus, the first colonies were not found at the empty places. It was noticed not only by the members of the Military Topographic Commission of Bessarabia, but also by the settlers themselves. In 1848, at the initiative of the colonist leadership, descriptions of all three settlements of the Sarata group were written and published in different languages and in different forms. For the first time, the author has analyzed all the titles of the written sources. The descriptions of Sarata and Gnadenthal, written by the school teachers E. Bodnikevich and I.Ya. Koch in 1884, are also published. In addition, other accounts of the region, made in 19th century, are briefly described. These descriptions were focused on archaeological monuments, nature, geology, statistics and other aspects. As a result, we have got a complex archeological-historical-ethnographic image of the Sarata German settlements, their lands and history from early years to the beginning of the 20th century.

Articolul este dedicat studiului multilateral al unei zone relativ mici din mijlocul stepei Bugeacului, unde, în anii 1820-1830, a fost format districtul de colonii Sarata, a cărui populație germană a trăit și a lucrat cu succes până la evacuarea administrativă în 1940. Complexitatea cercetării se confirmă prin aplicarea metodelor diferitor științe – istoriografie, arheologie, istorie, arheografie, geografie şi cartografie. În urma studierii surselor otomane, cunoscute și publicate recent, s-a constatat că primele așezări au apărut în regiune în 1570, iar așezarea Sarata – în 1597, pe care, în anul 1667, Evliya Çelebi a descris-o ca pe un mare sat tătar cu o moschee. Astfel, primii coloniști nu au venit aici într-un loc gol, lucru remarcat de personalul Comisiei Topografice Militare a Basarabiei și de coloniștii înșiși. În 1848, la inițiativa conducerii coloniale, au fost făcute descrieri ale tuturor celor trei așezări ale grupului Sarata, care au fost publicate de mai multe ori în diferite limbi și sub diferite forme. Autorii articolului, pentru prima dată, au analizat toate sursele scrise existente și au publicat, de asemenea, descrierile localităților Sarata și Gnadenthal, realizate de profesorii școlilor locale E. Bodnikevich și I.Ya. Koch. În plus, au fost analizate pe scurt și alte descrieri ale regiunii din secolul al XIX-lea, dedicate siturilor arheologice, naturii, geologiei, statisticii și altor aspecte. Ca urmare, a fost obținută o imagine generalizată arheologico-istorico-etnografică a așezărilor germane menționate, a pământurilor lor și a trecutului din antichitate până la începutul secolului al XX-lea.