În Basarabia, noțiunea de muzeu a apărut la sfârșitul secolului XIX, din inițiativa colecționarilor particulari. Colecții private ale intelectualilor au existat la Chișinău, Soroca și Tighina, începând cu anii ’70-’80 ai secolului al XIX-lea. O activitate prodigioasă în domeniul cercetării și colecționării de antichități a avut Ion C. Surucean (1851-1897). Începând cu anii de studii la gimnaziu și pe tot parcursul vieții, el a colectat și a studiat vestigii arheologice din regiunea nord-pontică, cutreierând ruinele orașelor antice, cercetând monumentele bizantine, tumulii nomazilor sciți și sarmați. În afară de cercetări de teren și publicații, I.C. Surucean s-a ocupat intens de completarea colecției de antichități, proporțiile căreia erau demne de crearea unui muzeu de arheologie și vestigii antice, colectate pe întreg litoralul nordic al Mării Negre. Datorită entuziasmului și profesionalismului de care a dat dovadă, în 1880, el a fost ales Membru-corespondent, iar în 1885 – Membru Titular al Societății de Istorie și Antichități din Odesa, devenind cunoscut în lumea științifică a Rusiei. O etapă importantă începe în 1887, când soția sa, Olga Hristoforovna Surucean, a cumpărat o casă spațioasă în Chișinău, pe strada Seminarskaia nr. 37 (actuala str. Gavriil Bănulescu Bodoni nr. 41). Atât în casă, cât și în anexe a fost amenajat Muzeul de Antichități ale Pontului Scitic din Chișinău. În vitrine, lăzi și cutii, erau păstrate zeci de mii de monede din aramă, argint, aur, monede antice, genovezo-tătărești și grecești, vase grecești cu firnis negru și figuri roșii, obiecte prețioase din sticlă, bronz, aramă, argint, aur, fiecare dintre ele având eticheta sa, cu denumirea, datarea și locul de proveniență. Datorită activității sale științifice, muzeul lui I.C. Surucean era cunoscut în Grecia, România, Austria, Germania, Franța. La începutul anului 1888, Muzeul de Antichități ale Pontului Scitic a fost vizitat de Mihail Kogălniceanu, care a venit la Chișinău special pentru acest fapt. În luna aprilie a aceluiași an, I.C. Surucean a participat, cu o comunicare despre colecția sa, la simpozionul Academiei Române, fiind ales Membru de Onoare. În 1895, I.C. Surucean a călătorit în Egipt și a procurat pentru colecția muzeului său trei mumii și 200 de piese însoțitoare. Pentru aceste vestigii, au fost amenajate două odăi la primul nivel al casei de pe str. Seminarskaia nr. 37, iar pe parcurs sala egipteană a fost cea mai vizitată de către orășeni1. Mumiile se aflau sub o calotă mare de sticlă cu trei secții, iar alături erau amplasate vase de marmură, alabastru și ceramică, mărgele, amulete, bucăți de papirus, zaruri de os și alte obiecte de ritual2. I.C. Surucean a fost unul dintre cei mai fervenți apărători ai monumentelor arheologice de la distrugere și jaf. Datorită lui, zeci de obiecte prețioase, descoperite în regiunea cetății grecești Olbia, au fost salvate pentru știință din mâinile vânătorilor de comori, dintre care menționăm: colier și cercei cu nestemate în montură de aur, coroniță din frunze de aur, plăcuțe subțiri din aur pentru fața decedatului, două inele și podoabe ale vestimentației feminine, șirag de nestemate, vaze din teracotă, candele, medalioane din bronz, piese de harnașament și decor funerar. Din cauza acutizării bolii de tuberculoză, în 1897, Ion Casian Surucean, la numai 46 de ani, a trecut la cele veșnice. Mormântul său se află în cimitirul central al or. Chișinău, nu departe de biserică.