Scopul cercetării de față este de a pune în evidență situația din orașul Bălți în 1940, prezentă în documentele de arhivă și cele de istorie orală. Anexarea teritoriilor dintre Nistru și Prut de către Uniunea Sovietică în 1940 a presupus și instaurarea forțată a puterii sovietice în această regiune. Orașul Bălți, fiind unul de subordonare republicană, a fost supus prioritar practicilor specifice regimului comunist. Populația a fost nevoită să suporte regimul de ocupație – mulți și-au dorit refugierea în România, însă nu au avut această posibilitate. Retragerea armatei române și instaurarea armatei sovietice a provocat mari traume, oamenii devenind neputincioși în fața armelor. Ocupația a fost urmată de sovietizare și represiuni, care au mutilat viața obișnuită a orașului din perioada interbelică. Mărturiile supraviețuitorilor insistă asupra stării de frică, insecuritate, obediență dictate de regimul sovietic.

The aim of this research is to highlight the situation in the city of Bălți in 1940, presented in archival and oral history documents. The annexation of the territories between the Dniester and the Prut rivers by the Soviet Union in 1940 also implied the forced establishment of Soviet power in this region. The city of Balti, being one of republican subordination, was subjected to the specific practices of the communist regime. The population had to endure the occupation regime – many people who wanted to flee to Romania did not have this possibility. The withdrawal of the Romanian army and the establishment of the Soviet army caused great trauma to the people, who became powerless in the face of weapons. The occupation was followed by sovietization and repression, which mutilated the ordinary life of the city in the interwar period. The testimonies of survivors emphasise the state of fear, insecurity, obedience imposed by the Soviet regime.