In this article, we have tried to reveal the archetypal meaning of the mythical child, one of the folkloric topos, which manifests itself in the novelistic epic through a series of deep artistic symbols and images. This folkloric archetype can be found in several ballad subjects, where a special sacral ambience is transfigured. When reading several ballad versions with a family theme, such as Meşterul Manole, Nevasta fugită, Nevasta alungată, Femeia prinsă de turc etc., are highlighted some poetic situations of archetypal origin, where a humanized nature persists, she participates directly in the soul life of the epic heroes, and the child left within its primordial rhythms, will take on an integrative function in the cosmic plane, being placed in the general harmony of the universe.

În articolul de faţă, am încercat să dezvăluim semnificaţia arhetipală a copilului mitic, unul dintre toposurile folclorice care se manifestă în eposul nuvelistic printr-o serie de simboluri şi imagini artistice de profunzime. Acest arhetip folcloric se regăseşte în mai multe subiecte baladeşti, unde este transfigurată o ambianţă sacrală deosebită. La lectura mai multor versiuni baladeşti cu tematică familială, cum ar fi „Meşterul Manole”, „Nevasta fugită”, „Nevasta alungată”, „Femeia prinsă de turc” ş.a., sunt evidenţiate nişte situaţii poetice de sorginte arhetipală, unde persistă o natură umanizată, ea participă direct la viaţa sufletească a eroilor epici, iar copilul, lăsat în cadrul ritmurilor ei primordiale, va prelua o funcţie integratoare în planul cosmicului, fiind amplasat în armonia generală a universului.