Datele economice din studii recente arată că piața media din România parcurge o perioadă de maturizare [1, p. 22-31]. Este vorba de o extindere a pieței media (creșterea constantă a digital media, diversificarea produselor media, nișarea conținutului, strategii eficiente de targetare a diferitelor segmente de public), dar și de rafinarea cercetării aplicative asupra domeniului (cu accent pe consum, pe analiza viabilității economice a dezvoltării de produse locale, regionale sau globale, pe receptarea unor concepte editoriale, user’s experience sau stiluri de viață). Conform studiului citat, se estimează că în 2021, piața media din România va depăși pragul psihologic de 500 mil. Euro (514 mil. Euro, mai exact, distribuiți astfel: 64% TV; 24,31% Internet; 5,25% OOH; 5,05% radio și 1,16% print), revenindu-și spectaculos după contracția din 2020, cauzată de pandemie și urmând trend-ul din perioada 2014-2019, cu o creștere galopantă a sectorului online, atât în cifre brute, cât și procentual (99 mil. Euro, 22,62% în 2019; 105 mil. Euro, 22,72% în 2020 și, estimat, 125 mil. Euro adică 24,31% în 2021). Această creștere a pieței de media online este susținută de creșterea numărului de utilizatori de Internet (80,7% din populația României [2, p. 17]) cu o medie de 7 ore/zi și 26 minute/zi [2, p. 22], cu mai mult de jumătate de oră mai mult decât media globală (6 ore și 54 minute/zi [3, p. 21]). Pe de altă parte, se menține constant interesul pentru consumul de televiziune, 79% din populație uitându-se în fiecare zi la televizor în 2018 [4, p. 90]. Profesionalizarea pieței marcom are drept rezultat direct abandonarea simțului comun în analiza pieței media și dezvoltarea unor modele de business bazate pe date colectate cu mijloace științifice și analizate cu ajutorul unor instrumente statistice complexe. Pe piața de cercetare asupra media din România sunt prezente companii multinaționale (Nielsen, a doua companie de cercetare la nivel global în 2017, cf. greenbook.org, este prezentă în România din 1993; la fel și Kantar, Ipsos și GfK, toate aflate în top 10, conform aceleiași surse), dar și firme autohtone de succes; toate dezvoltând divizii de media research în care absolvenții domeniului Științe ale comunicării pot găsi locuri de muncă atractive, pentru care au competențe formate în anii de studiu. În consecință, formarea studenților din domeniul de studii „Științe ale comunicării” (care în România cuprinde specializările de licență: Jurnalism; Comunicare și relații publice; Publicitate; Media digitală, Comunicare și medii emergente, precum și diverse programe de masterat și doctorat) trebuie orientată și spre predarea cunoștin țelor legate de dezvoltarea cercetării științifice văzută nu doar din perspectivă academică, ci și din perspectiva industriei de marketing și comunicare. În contextul lucrării de față, considerăm cercetarea aplicativă ca fiind acel tip de cercetare care se bazează pe date relevante și pe metode științifice de lucru, dar nu-și propune neapărat construirea unor teorii științifice, ci atingerea unor obiective de tip comercial, cum ar fi creșterea vânzărilor sau targetarea diverselor segmente de public, dar și a unor obiective legate de creșterea eficienței unor campanii publice de comunicare, cum ar fi cele dezvoltate de instituții guvernamentale sau organizații neguvernamentale, partide politice, sindicate, fundații sau asociații civice, culturale, sportive etc. Formarea competențelor generale pentru domeniul de studiu „Științe ale comunicării”, la nivel licență, masterat și doctorat cuprinde referiri la cunoștințe, deprinderi și atitudini legate de activitatea de cercetare. Competențele generale ale unui domeniu sau program de studiu se definesc pe durata unui ciclu de învățământ și au un grad ridicat de generalitate și complexitate. Competențele au caracter de cluster, grupând în cadrul lor cunoștințele, deprinderile și atitudini [5, p. 128-129]. În cadrul comunicării de față, ne vom limita în analiza la formarea studenților de nivel licență și masterat, formare în care se pun bazele și se dezvoltă primele competențe de cercetare. Acestea sunt în relație directă cu conținuturile predate și cu metodele folosite în activitatea didactică. Competențele de cercetare au un caracter dublu, fiind cuprinse atât la nivelul competențelor profesionale (în formulări de genul „utilizarea metodologiilor din domeniul științelor comunicării”, „elaborarea de proiecte profesionale și de cercetare”), cât și la nivelul competențelor transversale (în formulări de genul „gestionarea în mod realist a unor situații profesionale specifice”, în care se face referire la proiecte și cercetări diverse). Comunicarea de față își propune să analizeze modul în care se pot integra resursele online în predarea metodelor de cercetare în domeniul de studiu „Științe ale comunicării”. Lucrarea va analiza două resurse online care pot fi folosite gratuit pentru cercetări aplicative cu scopuri didactice, de pregătire a studenților pentru piața muncii: Google Forms (pentru colectarea datelor) și RStudio (pentru analiza statistică a datelor). Facem acestă selecție de programe, lăsând deoparte SPSS-ul – poate cel mai cunoscut program de analiză statistică, din păcate cu un cost pe măsură, chiar și pentru pachetul Student – pornind de la premisa că, deși cu diferențe de interfață, toate programele folosesc aceiași indicatori și aceeași logică, fapt ce ușurează utilizarea lor ulterioară. Subliniem și faptul că scopul cercetării aplicative în domeniul comunicare și media este de a face inferențe despre comportamentele, valorile, dorințele, obiceiurile etc. unei populații, pornind de la datele colectate de la un eșantion reprezentativ, pe baza unui instrument de colectare a datelor realizat în concordanță cu întrebările de cercetare, cu ipotezele formulate (dacă acestea există) care pun în ecuație concepte, cu mențiunea că, în cercetările cantitative, datele colectate sunt convertite în formă numerică [6, p. 543] și analizate cu ajutorul programelor care au pachete de analiză statistică. Lucrarea va analiza avantajele folosirii celor două resurse, dar și limitele acestora. Considerăm faptul că înțelegerea limitelor folosirii unei aplicații sau unui program de cercetare, dar și a limitelor generale ale cercetării aplicative reprezintă un aspect deosebit de important în formarea competențelor de cercetare în rândul viitorilor profesioniști din domeniul „Științe ale comunicării”.