Conform unor surse documentare, rușii de credință veche, numiți lipoveni în Principatele Române, care pentru convingerile lor religioase erau dur persecutați în Imperiul Rus, și-au găsit refugiul în Principatul Moldovei în primele decenii ale sec. al XVIII-lea. Toleranța interetnică și libertatea religioasă de care se bucurau în Moldova le-a permis credincioșilor lipoveni să-și organizeze comunitățile locale și să înființeze diferite parohii cu biserici și mănăstiri păstorite de călugări și preoți de mir. Una din cele mai vechi și importante mănăstiri de rit vechi pe teritoriul Basarabiei a fost înființată în sec. XVIII, în preajma satului Sârcova din fostul județ Orhei, pe moșia care pe vremuri aparținea Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Deși a fost ulterior desființată de autoritățile țariste de ocupație, obștea monahală a continuat să activeze clandestin, fiind bine ascunsă în pădurile din zonă și susținută de comunitatea lipovenilor din satul Sârcova și din alte sate ale Basarabiei unde locuiau ruși lipoveni. Călugării din Mănăstirea Sârcova aveau strânse relații cu confrații lor de credință din Imperiul Austriac, din Regatul Polono-Lituanian și cu cei din Rusia. Aici a existat o bibliotecă și un important centru de copiere a manuscriselor în limba slavonă, iar mai târziu de aici a pornit procesul de organizare la Fântâna Albă în Bucovina a unei Mitropolii ortodoxe pentru toți staroverii din lume. Din anul 2011 pe locul fostei mănăstiri se organizează pelerinaje anuale, la care participă nu doar credincioșii și preoții din eparhia lipovenească a Chișinăului, dar și cei din țările vecine, precum Ucraina, România și Rusia. Studiul de față este dedicat acestui pelerinaj, care a devenit unul tradițional, dată fiind importanța istorică și spirituală a acestui vechi centru monahal nu doar pentru rușii lipoveni din Republica Moldova, dar și pentru cei din întreaga lume.