Mass-media reprezintă o manifestare inter-umană, care unifică şi dă coerenţă relațiilor inter-sociale și psihisociale în cadrul colectivităţilor din lumea contemporană, deoarece transmit semnale unui public variat, care diferă de la o țară la alta, de la o regiune la alta, de la un continent la altul. Societatea contemporană comportă anumite transformări, inclusiv în ceea ce privește anumite interferențe între viziunile și opiniile oamenilor și comportamentele sociale ale acestora, în relație cu problemele sociale și existențiale existente. Scopul tematicii abordate de noi, este unul concret și actual și anume: conștientizarea rolului dialogului între jurnalist și interlocutorul său și evidențierea temelor sociale care intră cunoaşterea lumii reale şi spirituale a oamenilor. În ceea ce privește obiectivele temei supuse analizei noastre, acesta este unul determinat și anume, reliefarea rolului jurnalismului psihosocial bazat pe dialog, ca factor decisiv în construcția cadrului relațional al interlocutorului cu oamenii din jur și în proiectarea ulterioară a cadrului lui acțional prin prisma particularităţilor și caracteristicilor sale individuale.Dacă ne referim la metodele utilizate în demersul nostru, acestea pot fi identificate după cum urmează: folosirea analizei psihologice, analiza comparatistă, aplicarea diferitelor practici operaționale și nu în ultimul rând, studierea personalității umane ca factor decisiv din perspectiva prezentării omului ca produs mediatic. Concluziile dominante ale materialului nostru, sunt acelea că, jurnalistul, indiferent de tipul psihologic al interlocutorului său, întotdeauna trebuie să adopte un comportament corect atât din punct de vedere moral cât și din punct de vedere deontologic. Cadrul modern al abordărilor privind produsul mediatic prin portretele psihosociale, atrage după sine problematica și fenomenologia problemelor din perspectiva relațiilor sociale. Ori, această perspectivă este concretizată prin modul de abordare al jurnalistului în evidențierea impactului și al efectelor mass-media asupra diferitelor tipologii psihosociale în realizarea produselor mediatice – despre oameni şi pentru oameni. În materialul nostru, abordăm o nouă tematică, jurnalismul psihosocial, care vine în completarea celorlalte tipuri de jurnalism precum: jurnalism social, jurnalism public, jurnalism cetățenesc, s.a. Așa de pildă, rolul jurnalistului în realizarea tiparelor psihosociale, este în deplină concordanță cu existența a două tipologii: tipologia potretului psihosocial individual, al unui individ realizată prin metoda dialogului și topologia portretului psihosocial de masă, de grup în care rolul dominant îl reprezintă comunicarea interpersonală realizată prin telefonul celular, PC-uri, laptop-uri, fibră optică, televiziune, radio precum și orice mijolace de comunicare în masă.[1] Portretele psihosociale individuale, așa cum am precizat mai sus, se realizează prin metoda dialogului dintre jurnalist și interlocutorul său. Astfel, jurnalistul folosește inclusiv metoda maieutică prin care urmărește realizarea unei tipologii prin întrebări succesive, cu rolul de a ajunge la anumite informații legate de propriile convingeri ale interlocutorului, de propriile sale simpatii și antipatii. Prefațând, putem afirma că, studierea personalității sau a tipologiei umane face posibilă deschiderea posibilității de a prezenta omul așa cum este el, cu minimele și maximele lui comportamentale, cu toate implicațiile sale în strânsă interdependență cu cu scopurile cotidiene activității lui. Privitor la portretele psihosociale de masă, de grup, acesta se concretizează exclusiv prin comportamentul colectiv și uniform în concepții al oamenilor dintru-un anumit grup. Acest comportament se materializează printr-un complex de factori și anume: mișcări sociale, proteste în masă, greve și mișcări sociale protestatare. Ceea ce este de remarcat este modul în care se identifică abordarea realității sociale prin prisma anumitor indivizi sociali care presupune pătrunderea în lumea interioară a lor, în scopul identificării filosofiei de viață a acestora. Așa se ajunge ulterior la acea stratificare socială de care amintea și sociologul V. Mândru. [2]. Acesta o definea succint ca fiind „dispunere ierarhică a unor grupuri, categorii sau pături sociale pe o scală constituită în baza unuia sau mai multor criterii”. Ori, în sarcina jurnalistului care scrie pe teme sociale și intră în cunoaşterea lumii reale şi spirituale a oamenilor, se face prin folosirea metodelor psihologice de analiză, acestea permițând conturarea portretelor psihosociale ale interlocutorilor. Jurnalistul identifică valorile morale și spirituale ale omului, analizează starea lui sufletească, pătrund în sfera lui emotivă etc., lumea subiectivă a eroului fiind raportată la realitatea obiectivă în care el există și acționează ca actor social. Implicarea jurnalistului în lumea interioară a omului și mediatizarea acesteia este justificată dacă este de interes public și dacă nu dăunează personajului sau celor apropiați lui. Astfel, ne raliem opiniei că există un „suflet colectivʺ așa cum menționa Serge Moscovici [3]. El a presupus cã existã un „suflet colectiv” de facturã inferioarã, instinctual, capabil doar de raționamente rudimentare, și a atribuit mulțimilor exclusiv un rol distructiv ( mișcarea național- socialistă, mișcarea fascistă, Ku Klux Klan s.a.). Tema pe care o propunem spre analiză, cea a fenomenologiei portretelor psihosociale, se înscrie cu certitudine în problematica psihologiei psihosociale ca sferă a relațională dintre indivizi, dintre indivizi și grupuri și dintre grupuri, tema abordată incipient de Cecilia Ridgewey [4]Putem afirma că, portretele psihosociale, indiferent de natura lor, au la bază transmiterea ideilor direct cât și prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, aspecte pe care le vom analiza în mod gradual și structural în tema aleasă de noi, în cadrul Conferinței naționale Cretivitate în jurnalism.