În vara anului 2022 echipa mixtă a Universității de Stat din Moldova şi Agenţiei Naţionale Arheologice a continuat cercetările arheologice de salvare la situl stratificat Lipoveni II – La Nisipărie. Intervenția de salvare din anul 2022 a avut drept scop cercetarea unei porțiuni de teren cu grad sporit de degradare de lamarginea carierei de nisip, aflate la SE de secțiunea IX/2021. Pe teren s-a constatat că extracțiile de nisip pe sectorul unde urmau să fie continuate investigațiile au afectat cel puțin cinci complexe adâncite, solul negru fiind decapat până la nivelul nisipului. Pentru salvgardarea vestigiilor arheologice păstrate în solul bulversat, dar și a celor aflate in situ, precum și a complexelor care se adânceau în solul viu, în continuarea laturii sud-estice a secţiunii IX, trasate în anul 2021, a fost deschisă secţiunea X, cu dimensiunile de 4×10 m, dispuse sub un unghi de 20° față de axa N-S. Porţiunea de teren cercetată a însumat la nivelul solului steril o suprafaţă de cca 40 m.p., conturul ei pe latura vestică fiind determinată de limita extracţiilor ilicite de nisip (Fig. 1). În urma săpăturilor arheologice, au fost identificate şi cercetate integral sau parţial nouă complexe, toate reprezentănd gropi menajere (nr. 117-125). Cinci gropi (nr. 117, 121-123, 125) au fost afectate de lucrările de exploatare a nisipului, iar una (nr. 124), din cauza extinderii ei în spațiul agricol, a fost cercetată parțial. Cu unele excepţii, materialele arheologice găsite în gropi datează din prima epocă a fierului, perioadă căreia îi atribuim şi complexele respective (Fig. 2). Dintre structurile arheologice cercetate, se remarcă groapa 118, în care s-au găsit câteva fragmente de la o amforă romană din pasta roșietică (sec. I-II d.Hr.), care provine de la același exemplar descoperit în anul 2021 în groapa 102, aflată la o distanță de circa 5 m spre N. Materiale arheologice importante au fost recuperate atât din aria cercetată prin săpături, cât şi de pe suprafaţa sitului, din zone complet sau parţial distruse de extracţii de nisip sau afectate de lucrări agricole. După materia primă din care au fost lucrate, remarcăm diferite piese de bronz, fier, piatră, lut, și os. Colecţia pieselor de inventar include arme, ustensile, piese de podoabă etc., precum și o monedă romană emisă între anii 351- 355 (Fig. 3/25). Din rândul artefactelor de inventar se evidențiază și trei fibule de bronz (Fig. 3/1-3), datând din aceeași perioadă cu moneda. De asemenea, remarcăm două catarame de fier caracteristice începutului epocii marilor migrații (Fig. 3/11, 14), două pandantive, unul confecționat dintrun canin perforat (Fig. 3/10) și altul din bronz (Fig. 3/4), câteva fusaiole și „roți de car” (Fig. 3/15-17, 19-21, 23-24), cât și un capăt de „sceptru” din piatră dură de formă bitronconică (Fig. 3/22). La fel ca şi în anii anteriori, inventarul arheologic cel mai numeros descoperit este ceramica. Predomină fragmentele de vase lucrate cu mâna, din pastă neagră-cenuşie şi cafenie-cenuşie, ornamentate cu caneluri, linii incizate şi brâuri în relief, care datează de la începutul primei epoci a fierului (sec. XII-X î.Hr.). Mai reduse ca număr sunt fragmentele de vase lucrate cu mâna din pastă grosieră sau la roată din pastă fină şi zgrunţuroasă de culoare cenuşie, datând din perioada de început a epocii migraţiilor (sec. IV d.Hr.). Câteva resturi ceramice se atribuie nivelului de locuire traco-getic (sec. VI-V î.Hr.) sau celui databil în evul mediu târziu (sec. XV-XVII). Pe lângă artefacte, au fost colectate un număr mare de oase de animale, ca și în anii anteriori la toate nivele de locuire predomină resturile de vite cornute mari.