În cultura românilor din spațiul Pruto-Nistrean, precum și a etniilor conlocuitoare, s-au păstrat multe jocuri, care își au rădăcinile încă în antichitate. Unul dintre acestea este jocul în Arșice, care a fost practicat frecvent până la mijlocul anilor ’80 ai sec XX pe întreg spațiului menționat, având un număr mare de denumiri și variante, în funcție de localitate, de grupurile etnice în cadrul cărora era exercitat, de numărul și genul participanților etc. Denumirea jocului ține de denumirea articulației piciorului, aflate deasupra copitei (la vite) sau a oaselor articulației genunchiului de la picioarele de dinapoi (la miei și capre) – arșice. Aceste oscioare (arșicele) erau folosite de copii în diverse jocuri: arșicele, jocul în armășie, jocul în bei-bun, jocul în armean, jocul în sbenghi etc. Scopul lucrării este de a elucida structura jocurilor cu arsice, impactul jocului asupra dezvoltării copiilor, distribuția geografică și analiza comparativă a acestuia (variante ale jocurilor cu arșice, ale denumirii jocului în diverse localități și la diferite grupuri etnice, variante ale denumirii oscioarelor, laturilor zarurilor, numărul de participanți, locurile de joacă, amenajarea spațiilor de joacă, piesele și miza jocului, regulile definite etc.). Sursele utilizate în cercetare sunt: lucrări istorice și etnografice, rezultate ale cercetărilor arheologice, colecții de folclor și răspunsurile la chestionarele etnografice, colectate de către autori. Jocul cu arșice era un joc de noroc, practicat cel mai frecvent de către băieți și tineri, dar și de bărbați. Inventarul jocului consta din mai multe categorii de arșice (miele, capre, solbe etc.), al căror număr convenit jucătorii îl eliminau cu un os special – ichiu / tap. Pentru a fi mai mare şi mai greu, el se plumbuia. Cele mai timpurii dovezi arheologice ale practicării jocurilor cu arșice pe teritoriul nostru datează din secolul IV–III î. Hr. (date ale cercetărilor arheologice din anii ’60 ai sec. XX, desfășurate în satele Mereşeni şi Dancu, raionul Hânceşti). Mărturii privind practicarea jocurilor cu arșice au fost identificate și în timpul săpăturilor de la Baia și Orheiul Vechi.