Problema generațiilor în teatru este amplă, profundă și mereu actuală. Extinzând sintagma „Generația Y” asupra noilor dramaturgi din Republica Moldova, ne axăm nu doar pe criteriul anilor nașterii (’80–’90), ci, mai ales, pe cel al contextului socio-politic și cultural care le-a conturat anumite caracteristici. Nume ca Mariana Starciuc, Ina Cebotari, Artiom Oleacu, Ion Coșeru, Emanuela Sprînceană, Zina Bivol, Ion Guțu, Iurie Radu, Olga Macrinici ș.a. și-au făcut cu greu loc în peisajul dramaturgiei autohtone, majoritatea debutând la Centrul de Dramaturgie Contemporană (CDC), înființat în 2012 la Chișinău. Chiar dacă inițial nu putea fi vorba despre o nouă generație de dramaturgi, aceștia au început să dea un alt ton în scriitura pentru scenă, participând la edițiile Festivalului Internațional de Dramaturgie Contemporană „VerbArium” și la activitățile Centrului de Proiecte Culturale „Arta Azi”. Tot aici apar și autorii Alexandru Macrinici, Natalia Graur, Oxana Buga, Carolina Dutca, Eugen Novicov, Valeria Barbas, Iulia Volinaya ș.a. Unii dramaturgi ai „noului val” au studii în scriere dramatică sau sunt actori, regizori, producători, fondatori de companii teatrale etc., având o altă legătură cu scena. De aici și vocația lor de a se sincroniza cu mişcările teatrale universale: In-yer-face theatre, teatrul postdramatic, teatrul documentar, noua dramă. Așa-numiții „Mileniali” sunt mai conectați la realitatea imediată, având alte viziuni, priorități tematice și modalități de exprimare. Or, piesele „Generației Eu” sunt scrise în formă de monologuri, memorii, confesiuni, jurnal, studii de caz etc. Acestea se deosebesc prin gradele unghiurilor de vedere și se aseamănă prin sesizarea problemelor sociale, psihologice, personale cu care se confruntă personajele. Temele obsesive sunt criza familiei, migrația, minoritățile, singurătatea, războiul, frica etc. Ca și dramaturgii anilor ’90 ai sec. XX, „Generația Y” își aduce aportul în dezvoltarea dramaturgiei contemporane, dar și se confruntă cu aceeași problemă fundamentală – colaborarea cu instituția teatrului. Doar unii dintre ei scriu în continuare, câștigă concursuri, sunt invitați, traduși, editați și montați mai mult peste hotare decât în țară.