În cercetarea artefactelor din metal o serie de întrebări captează atenția din punct de vedere arheologic și istoric, cum ar fi modul de confecționare, compoziția chimică, utilitatea, epoca etc., dar și al conservării științifice, prin modul de abandon și a factorilor și proceselor chimice care au contribuit la degradarea și deteriorarea în perioada zacerii. Din colecțiile muzeelor, monedele reprezintă o importantă categorie de artefacte, care constituie subiecte interesante de abordat în contextul conservării. În Laboratorul de Restaurare-Conservare al Complexului Muzeal Național Neamț au fost propuse pentru restaurare monede din epoci diferite, iar în lucrarea de față prezentăm studiul și intervențiile efectuate la unele monede care au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate în județul Neamț. Metodologia restaurării monedelor a fost stabilită în funcție de tipul de degradare. Starea de conservarea fiecărei monede a constituit punctul central al investigațiilor fizico-chimice, obiectivele cercetării fiind dirijate în două direcții diferite: prima care are la bază autentificarea și încadrarea în epocă, și a doua, legată de evidențierea tipului de degradare și explicarea proceselor care au contribuit la formarea crustei în perioada dintre abandonul și extracția din sol, în funcție decompoziția chimică și modul de confecționare. Rezultatele obținute prin studiul stărilor de conservare au contribuit atât la evidențierea tipului de degradare în perioada zacerii, cât și la stabilirea procedeelor de restaurare și conservare.