Introducere În prezent, tulburările afective la copii și adolescenți, devin tot mai răspândite. Depresia copilului, adolescentului ocupând un loc prioritar de studiu atât pentru psihiatri, cât și pentru psihologii clinicieni. Fenomenul pare să fie determinat de incidența crescută a depresiei la categoria de vârstă menționată, dar și de dificultățile de diagnostic pe care le prezintă. Material și metodă Lucrarea de față se bazează pe examinările clinice realizate de autori în ultimul deceniu de activitate. Rezultate Se poate menționa că, la copii și adolescenți, stările depresive sunt atipice și manifestă polimorfism clinic. Pot fi identificate și unele particularități ale depresiei la această vârstă: a) depresia este frecvent acompaniată de anxietate marcată; b) componenta afectivă a depresiei este una instabilă și nediferențiată; c) persistă componenta ideativă (mai frecvent sub aspectul fricilor obsesive); d) se poate manifesta sub aspectul unui comportament de opoziție, beligerant sau psihopatoid; e) în structura sindromului depresiv este evidentă componenta somato-vegetativă ș.a. Adolescentului îi sunt caracteristice maximalismul, intoleranța tutelării, criticismul exagerat, labilitatea dispoziției afective, toate rezultând din particularitățile dezvoltării psiho-sexuale în această etapă a vieții. Vârsta pubertară poate fi considerată una dintre cele mai vulnerabile perioade în sensul destabilizării sănătății, inclusiv a sănătății mintale. Observațiile clinice au permis evidențierea mai multor tipuri de depresie la copii și adolescenți: 1)agitată; 2) inhibată; 3) anxioasă; 4) fobică; 5) hipocondriacă; 6) adinamică; 7) bizară; 8) disforică; 9) substuporoasă; 10)“plângăreață”; 11) somatizată; 12) astenică; 13) psihopatoidă; 14) asociată cu anorexie sau bulimie, etc. Una din particularitățile depresiei copilului și adolescentului este asocierea acesteia cu un comportament antisocial, brutal, desfrânat, negativist, care adeseori este manifestat sub aspectul echivalentelor depresive “delicvente” și/sau crizelor de “explozivitate”. Un semn al depresiei copilului poate fi reducerea “nemotivată” a reușitei școlare, care este percepută și interpretată de adulți ca fiind stare de astenie, oboseală, lene, plictiseală, etc. Pot fi evidențiate și unele diferențe între depresia adultului și cea a copilului/adolescentului: a) particularitățile ideilor depresive – la copii persistă sentimentul de vinovăție față de părinți, prieteni, profesori, colegi; b) copiii cu scoruri la testele psihometrice ce corespund unei depresii severe, exterior pot fi doar “plângăreți”; c) depresia copilului adeseori evoluează pe fundal de epuizare, anergie; d) copiii, de regulă, nu suportă (nu acceptă) consolarea, susținerea, compasiunea persoanelor apropiate (părinților); e) tulburările depresive la copii/adolescenți au o structură plurisindromală; f) depresia la copii se dezvoltă din cauza incapacității acestora de a evalua la justa valoare diversele dificultăți ale vieții și de a-și exprima verbal sentimentele, suferința, trăirile emoționale; g) depresia copilului/adolescentului este deosebit de sensibilă la excitanții externi, care-i pot modifica esențial tabloul clinic. În perioada adolescenței dezvoltarea depresiei, dar și evoluția acesteia în timp poate fi influențată de: a) particularitățile psiho-emoționale ale pubertății; b) torentul informațional masiv, care acționează asupra unui creier încă imatur; c) creșterea încărcăturii emoționale datorită extinderii relaționării sociale; d) unele condiții medicale, care pot reduce adaptivitatea și crește vulnerabilitatea pentru dezvoltarea diferitor tulburări afective, inclusiv depresive; e) incapacitatea de a face față condițiilor impuse de mediu ș.a. Concluzii: 1) Depresia copilului/adolescentului are unele particularități clinice. 2) Particularitățile depresiei copilului/adolescentului, probabil sunt determinate de mecanismele adaptative imature și specificul perioadelor de dezvoltare psiho-sexuală. 3) În lipsa unei asistențe psihiatrice, psihologice adecvate tulburările afective, inclusiv depresia copilului/adolescentului poate prelua aspectul unui comportament deviant sau/și antisocial (criminogen, suicidal, consum de droguri, alcool) contribuind ulterior la extinderea tulburărilor de sănătate mintală în vârsta adultă.