The teaching of foreign languages in Africa, as an inheritance from colonization, was initially a way for Westerners to subjugate the Africans who were meant to serve them. The Western desire to subjugate Africans was materialized by well-developed teaching contents and methods for this purpose. The great focus on the civilization of these countries helped to create a strong integrative motivation among African populations: they too aspired to the wellbeing that they were made to dream of. The status of foreign languages, especially the German language, as well as the teaching methods has thus evolved over time. However, the failure of these imported methods has given rise to reflections within the research community. These researchers later on highlighted the necessary contribution of the social context to the success of the teaching/learning process and the possible improvement of the living conditions. An analysis of a German textbook has in fact, revealed the continuity of the preponderance of foreign ideologies, despite the various reforms, that took place in the field of education. This led us to reflect on how to teach this language according to our priorities. This contribution aims to analyze the status of foreign languages, as well as the multilingual context in which learners from French-speaking Africa live, and then to examine the benefits they can derive from them, for themselves and for their different nations, if contextualization in the teaching process becomes a reality. This form of resilience seems to be one of the opportunities, if properly implemented, for Africa to access development and the kind of modernity that suits Africans, as pointed out by Jean Marc Ela. The theoretical framework is based on socio-didactics and the methodology is the qualitative analysis of the content of a German textbook. However, even if resilience is necessary, the need for integration remains, hence the need for a balance between integrative and instrumental motivation.

Predarea limbilor străine în Africa, ca moștenire de la colonizare, a fost inițial o modalita-te pentru occidentali de a-i subjuga pe africanii care trebuiau să-i slujească. Dorința occiden-tală de a subjuga africanii s-a concretizat prin conținuturi și metode de predare bine dezvol-tate în acest scop. Concentrarea deosebită asupra civilizației acestor țări a contribuit la crea-rea unei puternice motivații integratoare în rândul populațiilor africane: și ele aspirau la bu-năstarea la care au fost făcuți să viseze. Statutul limbilor străine, în special al limbii germa-ne, precum și al metodelor de predare a evoluat, astfel, de-a lungul timpului. Cu toate aces-tea, eșecul acestor metode importate a dat naștere unor reflecții în cadrul comunității de cer-cetare. Cercetătorii au evidențiat ulterior contribuția necesară a contextului social la succesul procesului de predare/învățare și posibila îmbunătățire a condițiilor de viață. Analiza manua-lelor a scos la iveală, de fapt, continuitatea ideologiilor străine, în ciuda diverselor reforme, care au avut loc în domeniul educației. Acest lucru ne-a determinat să reflectăm asupra mo-dului de a preda această limbă în funcție de prioritățile noastre. În articol, ne propunem să analizăm statutul limbilor străine, precum și contextul poliglot în care trăiesc elevii din Africa francofonă și apoi să examinăm beneficiile pe care le pot obține din aceste condiţii, pentru ei înșiși și pentru diferitele lor națiuni, dacă contextualizarea, în procesul de predare, devine realitate. Această formă de reziliență pare să fie una dintre oportunități, dacă este pu-să în aplicare în mod corespunzător, pentru ca Africa să aibă acces la dezvoltare și tipul de modernitate care se potrivește africanilor, așa cum a subliniat Jean Marc Ela. Cadrul teoretic se bazează pe socio-didactică, iar metodologia este analiza calitativă a conținutului unui ma-nual de germană. Cu toate acestea, chiar dacă reziliența este necesară, nevoia de integrare rămâne, de unde și nevoia unui echilibru între motivația integrativă și cea instrumentală.