Studiul artelor plastice la facultate la etapa actuală are ca scop formarea unei personalități creative deschise, manifestată în imaginație și gândire spațială dezvoltată, spirit de observație, inițiativă și independență în gândire, gust estetic, capacități dezvoltate la nivelul potențialului maxim. Axându-ne pe studiul efectuat de Vl. Pâslaru, se stabilește că prin actul educațional în dezvoltarea la studenți a abilităților percepției vizuale în creația picturii se demonstrează că paradigma educației artistice a studenților poate deveni un construct viabil dacă este întemeiată pe: - sursele cunoașterii artistice, manifestate în sfera suprasensibilului, unde domină creația asupra experienței, gândirea reflexivă asupra gândirii determinative; - raportul specific al subiect-obiectului în creație și receptarea artistică, în care subiectul receptor/subiectul educat se identifică cu obiectul receptării/educației și unde subiectul receptor re-creează/valorifică obiectul receptat, ca și propria esență; - capacitatea subiectului receptor de a aborda în mod diferit și inegal opera de artă, în funcție de timpul - spațiul - modalitatea - finalitatea proprie; - unitatea valorii estetice/valorii educației; - natura specifică a limbajului plastic, prin care opera de artă se deschide către privitor ca „loc unde operează survenirea adevărului‖, unde se produce ființarea ființei, prin studiul în/la natură efectuat prin diferite tehnici de executare a picturii59. O metodă specifică dezvoltării percepției vizuale este plein air-ul, care este considerată drept una dintre metodele cele mai eficiente de educația artistic-plastică a studenților, în special de formare-dezvoltare a abilităților percepției vizuale prin creații proprii de pictură. Teoria picturii en plein air este atribuită lui Pierre-Henri de Valenciennes (1750–1819), expusă pentru prima dată în tratatul Reflecții și sfaturi pentru un student despre pictură, în special despre peisaj (1800), unde autorul a dezvoltat conceptul de portretizare de peisaj prin care artistul pictează direct pe pânză la fața locului și permite artistului să surprindă mai bine detaliile schimbătoare ale vremii și luminii. Luând în discuție percepția vizuală, precizăm că aceasta este o reflectare subiectivă, o imaginare stocată în conștiința omului a faptelor lui, a obiectelor și fenomenelor din realitatea obiectivă care acționează direct organele de simț. În context, organele de simț sunt categorisite drept analizatori. Percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea exterioară și despre propriul nostru „eu‖ - universul intim. Superioritatea percepției constă în crearea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele, acționând direct organele analizatoare, sunt reflectate ca entități - ca obiecte integrale, în individualitatea lor specifică. Percepția vizuală a naturii/mediului înconjurător de către student, procesată preliminar de ochiul lui, la nivel cerebral, asigură penetrarea în esența procesului de creație artistică, îi oferă posibilitatea de a evoluționa de la gând la acțiune și privind/văzând/imaginându-și obiectul, caută metode de desăvârșire a imaginației prin îndeplinirea în material. Aplicând tehnici și tehnologii picturale, studenții însușesc cele mai importante structuri și modele ale tabloului artistic al naturii, se familiarizează cu sistemul perceptiv-vizual și estetic, începe formarea și stabilirea atitudinelor și relațiilor cu lumea/mediul înconjurător, pe care îl poate reda într-o viziune proprie - în raport cu propriul univers intim, deci cu starea afectivă de moment, fiind intensificat procesul de dezvoltare a conștiinței de sine, inclusiv a conștientizării apartenenții sale la neam, popor și/sau națiune, viziunii despre lume/mediul înconjurător și rolul de expunere al acestei viziuni. Socializarea conștiinței studentului prin studiul en plen air atinge un grad superior de conștientizare și de manifestare în autodeterminarea profesională, în formularea conștientă a idealurilor de viață artistic-estetică și socială. În concluzie, menționăm că orice pictură creată trebuie să poarte un mesaj, să constituie un mijloc de comunicare între om și natură, între student și alți oameni. Simplitatea obiectelor implică nu numai aspectul vizual în sine și prin sine, dar și relația dintre imaginea văzută și mesajul pe care opera de artă o transmite. Pentru dezvoltarea percepției vizuale prin prisma picturii en plen air, este necesar ca studenții să îndeplinească anumite sarcini, deci ei trebuie să posede desenul și pictura, să cunoască legile compoziției și elementele limbajului plastic. Deschiderea orizonturilor spre plen air și conștientizarea necesității studiului din natură oferă studenților posibilitatea de a se manifesta în calitate de artiști plastici în viața socială și constituie o cale confirmată și realist motivată de dezvoltare multilaterală a studentului.