Apariţia în anul 1988 primului concert pentru corn în componistica din Republica Moldova se datorează compozitorului Oleg Negruţa. Discursul muzical original, îmbinarea unui limbaj specific muzicii uşoare cu intonaţiile de sorginte folclorică, oferă un colorit aparte concertului dat, aducând și unele trăsături deosebite în tratarea instrumentului. Premiera Concertului nr.1 pentru corn şi orchestră de cameră avut loc la 20 februarie 1989 în incinta Sălii cu Orgă din Chişinău, protagoniștii fiind cornistul Gheorghe Ichim, discipolul prof. V. Buianovski, unul din cei mai talentați reprezentanți ai şcolii de corn din Sankt-Petersburg, şi Orchestra de Cameră sub bagheta dirijorului Alfred Gherşfeld.În anul 2010, Concertul nr.1 pentru corn şi orchestră de cameră a fost editat la Plovdiv, Bulgaria, în cadrul unei culegeri cu genericul Muzica romantică a sec. XX pentru corn împreună cu Concertino de Jaroslav Kofroň, Republica Cehă, Concertul lui Vladimir Peskin, Federaţia Rusă, Concertul lui Vladimir Domoraţki, Belarus, redactor şi autor al cuvântului introductiv fiind faimosul interpret la corn din Bulgaria, prof. Stoian Karaivanov. Articolul este dedicat studierii particularităților stilistice şi de gen a Concertului în cauză, fundamentării specificului limbajului muzical, aspectelor compoziționale etc. Sub aspect arhitectonic O. Negruţa apelează la o structură tipică clasică şi romantică şi nu introduce schimbări semnificative în acest sens. Inovaţiile se referă mai ales la cadenţele instrumentale, stilul improvizatoric, doinit al cărora reprezintă o latură ce le distinge de cadenţele clasice sau romantice. Aici sunt concentrate cele mai complexe procedee interpretative, compozitorul explorând posibilităţile unice ale acestuia şi valorificând cornul ca instrument solistic. Imitaţia buciumului, folosirea ornamentelor specifice muzicii populare româneşti, reprezintă o trăsătură tipică a concertelor instrumentale semnate de O. Negruţa.