Este cunoscut, că în satele din zona folclorică delimitată, deseori cântecul propriu-zis este interpretat în grup, la două voci. Fenomenul de influenţă interetnică în zonele limitrofe ale arealurilor de aşezare a naţiunilor este cunoscut pe larg, iar la noi se întâlneşte anume în satele de pe Nistru. În articol sunt analizate un şir de melodii la două voci înregistrate în satele situate pe râul Nistru (Teia şi Crasnogorca, raionul Grigoriopol, Podoima, raionul Camenca), în anii 1970, de echipele de profesori şi studenţi de la AMTAP, în cadrul expediţiilor folclorice de vară. Melodiile aparţin genului liric — este vorba despre cântecul românesc propriu-zis. Autorul se opreşte asupra temelor şi motivelor literare, asupra conţinutului textelor. Deosebit de interesantă este maniera de interpretare vocală a acestor cântece care au fost descrise, pe de o parte, prin prisma trăsăturilor specifice cântecului românesc din spaţiul basarabean, iar pe de alta, s-a încercat o comparaţie cu maniera interpretativă a cântecului ucrainean, întâlnit în aceeaşi zonă, având în vedere faptul că în satele respective locuiesc şi etnici ucraineni. De asemenea, în baza propriilor transcrieri am examinat succint şi unele particularităţi ale structurii muzicale a cântecelor date — sistemele ritmice şi sonore, arhitectonica. Am constatat prezenţa unor similitudini dintre maniera de interpretare vocală a cântecului românesc propriu-zis de pe valea Nistrului la două voci, cu cel ucrainean la două voci. Totuşi, analizând înregistrările audio ce se păstrează în Arhiva de folclor a AMTAP, am conchis că deşi melodiile sunt structurate la două voci, după model ucrainean, stilul lor de interpretare păstrează şi un şir de elemente specifice cântecului românesc.