Repertoriul vocal ritual nupţial cules de învăţătorul sucevean Alexandru Voievidca la începutul sec. al XX-lea din Bucovina istorică, ce se află conservat la Biblioteca Naţională a României — secţia Colecţii speciale — Cabinetul de manuscrise, însumează 41 de piese ce ilustrează toate momentele rituale ale nunţii care implică performarea unui cântec ritual. Materialul documentar a fost cules în perioada anilor 1907-1914 dintr-un număr de 28 localităţi: Badeuţi, Bahrineşti, Boian, Boian-Hliniţa, Camenca, Capu Codrului, Ceahor, Costâna, Dimca, Horodnicul de Jos, Iordăneşti, Mănăstirea Humorului, Ostriţa, Părhăuţi, Pătrăuţii de Jos pe Siret, Pârteştii de Sus, Pojorâta, Ropce, Rus-Poieni, Satul Mare, Sinăuţii de Jos, Straja, Suceava, Uideşti, Vicovul de Jos şi Voitinel. Clasificarea tipologică este realizată conform modelului de clasificare tipologică elaborat de etnomuzicologele clujene Ilona Szenik împreună cu Lucia Iştoc, publicat sub titlul ”Proiect de clasificare a melodiilor populare vocale”, în ”Anuarul de folclor”, V–VII, 1987, Cluj Napoca, p. 305–353. Melodiile au fost ordonate pe trei ramuri, după conţinutul modal-tonal general, astfel: Ramura A conţine melodiile de stare majoră, ramura B conţine melodiile de stare minoră, iar ramura C conţine melodiile de stare neutră, fără terţa modală. În cadrul fiecărei ramuri se delimitează 3 supraclase (supraclasa 1 = uniliniar; supraclasa 2 = descendent; supraclasa 3 = boltit), clase, subclase şi tipuri având drept criteriu principal profilul cadenţial. Subdiviziunile tipului sunt delimitate pe baza profilului rândurilor melodice din cadrul strofei, al structurii arhitectonice şi al configuraţiei ritmice. Tipurile cu mai multe caracteristici şi mai multe variante au subtipuri şi/sau grupe. Unele tipuri sunt reprezentate prin melodii singulare. Se disting, astfel, tipuri melodice de cântec ritual, tipuri melodice aparţinând altor genuri şi tipuri melodice de cântec de joc ritual. Tipologia ilustrează diversitatea structurală a cântecelor rituale de nuntă din Bucovina istorică şi rezistenţa multor tipuri pe parcursul unui secol, dovedind capacitatea extraordinară de conservare folclorică a comunităţii autohtone din Bucovina.