Over the last decades, the prevalence of eating disorders has increased dramatically. In the current psychiatric nomenclature of the DSM-5 [2], the eating disorders consist of three clearly defined syndromes, i.e. anorexia nervosa, bulimia nervos and binge-eating disorder. The onset of the most clinical cases occurs in adolescence or young adulthood. Data provided by psychiatric practice reveal that eating disorders occur more frequently in women, compared with men. These disorders appear to be multidetermined. Thus, the risk for (or protection against) the development of eating disorders resides in several factors, i.e. genetic, neurohormonal, family, psychological and sociocultural. Negative life events can also play a triggering role. Anorexia nervosa is a debilitating mental disorder with profound biological, psychological and social consequences. Although the overall incidence rate of anorexia nervosa is considerably stable over the past decades, the incidence among adolescents has increased. Different types of psychotherapeutic interventions (e.g., family-based therapy, cognitive-behavioral therapy, dialectical behavior therapy, interpersonal therapy, etc.) are used to treat eating disorders. However, the benefits of experiential techniques (e.g., emotion-focused therapy or gestalt therapy) have been less explored. This paper focuses on a 19-yearold adolescent girl presenting with symptoms of anorexia nervosa. The complaints, results of the initial assessment, goals of the therapeutic sessions, working techniques as well as gains of the intervention based on experiential methods (e.g., the empty chair technique, metapositions, cognitive reframing, etc.) are reviewed. Practical implications are discussed considering the potential of experiential psychotherapy in assisting clients with eating disorders.

În ultimele decenii, prevalența tulburărilor de alimentație a crescut dramatic. În nomenclatura psihiatrică actuală prevăzută în DSM-5 [2], tulburările de alimentație includ trei sindroame clar definite, adică anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație excesivă. Debutul cazurilor cu cea mai mare relevanță clinică are loc în adolescență sau la vârsta adultă tânără. Datele furnizate de practica psihiatrică relevă faptul că tulburările de alimentație apar mai frecvent la femei, comparativ cu bărbați. Aceste tulburări par a fi multideterminate. Astfel, riscul pentru (sau protecția împotriva) dezvoltării tulburărilor de alimentație rezidă în mai mulți factori, și anume genetici, neurohormonali, familiali, psihologici și socioculturali. De asemenea, evenimentele de viață negative pot juca un rol declanșator. Anorexia nervoasă este o tulburare mintală debilitantă care are consecințe biologice, psihologice și sociale profunde. Deși, în ultimele decenii, incidența generală a anorexiei nervoase este considerabil stabilă, amploarea în rândul adolescenților a crescut. Diferite tipuri de intervenții psihoterapeutice (de exemplu: terapia de familie, terapia cognitiv-comportamentală, terapia comportamentală dialectică, terapia interpersonală etc.) sunt utilizate pentru a trata tulburările de alimentație. Cu toate acestea, beneficiile tehnicilor experiențiale (de exemplu, terapia centrată pe emoții sau gestalt terapia) au fost mai puțin explorate. Această lucrare își concentrează atenția pe cazul unei adolescente cu vârsta de 19 ani, care prezintă simptome specifice anorexiei nervoase. Sunt trecute în revistă plângerile, rezultatele evaluării inițiale, scopurile ședințelor terapeutice, tehnicile de lucru, precum și beneficiile intervenției bazate pe metode experiențiale (de exemplu: tehnica scaunului gol, metapozițiile, resemnificarea cognitivă etc.). Implicațiile practice sunt discutate avându-se în vedere potențialul psihoterapiei experiențiale în asistarea clienților cu tulburări de alimentație