În ansamblul epocii bronzului perioada timpurie constituie, în continuare, intervalul de timp cel mai puţin cunoscut. Pachetul cel mai consistent de informaţii se referă la ultimul segment al perioadei, caracterizat în zona de interes prin cristalizarea trăsăturilor caracteristice a culturii Monteoru. În acest context se plasează cele câteva prezenţe ceramice de tip Schneckenberg identificate în situri din Subcarpaţii Curburii, precum Pietroasa Mică-Gruiu Dării, Sărata Monteoru-Cetăţuia, Năeni-Colarea sau Berca-Biserica Adormirea Maicii Domnului. Descoperirile de factură sud-est transilvăneană în Subcarpaţii Moldovei şi cei ai Curburii nu constituie o noutate. Cercetările recente permit, însă, urmărirea acestor elemente culturale în contexte stratigrafice clare, oferind astfel argumente suplimentare în confirmarea sau infirmarea ipotezelor formulate anterior cu privire la plasarea cronologică a celor mai timpurii descoperiri monteorene. În campania anului 2018 a fost cercetat în situl de la Pietroasa Mică un complex conţinând ceramică specifică mediului cultural Schneckenberg, aflat la baza depunerii monteorene de pe Gruiu Dării. Acesta consta într-o aglomerare de fragmente ceramice (provenind de la peste 10 recipiente), alături de care se găseau câteva fragmenteosteologice animale, pigmenţi de cărbune, mici bucăţi rulate de lipitură arsă şi o figurină zoomorfă. Comunicarea prezintă aceste materiale recente, care se integrează unui lot puţin consistent dar semnificativ din punct de vedere cultural. Acesta jalonează un culoar de legătură care a funcţionat la sfârşitul bronzului timpuriu între Muntenia şi sud-estul Transilvaniei.