În Italia din perioada barocului chitara a devenit una dintre cele mai des folosite instrumente muzicale, fiind pe deplin încadrată în contextul social și cultural – carnaval, pastorală sau bal mascat. Apare o pliadă de muzicieni – interpeți și compozitori, care au contribuit considerabil la evoluția chitarei în spațiul european. Articolul dat are drept scop determinarea rolului chitaristului, profesorului și compozitorului din sec. al XVII-lea de origine italiană Francesco Corbetta în răspândirea chitarei cu cinci coarde în Franța, Anglia, Țările de Jos. Pe langă activitatea pedagogică și interpretativă prodigioasă desfășurată în curtea regelui Angliei, Charles al II-lea sau regelui Franţei, Louis al XIV-lea, F. Corbetta a elaborat manualele de chitară editate în diferite orașe ale Europei: De gli scherzi armonici (1639, Bologna); Varii capricii per la ghittara spagnuola (1643, Milano); Varii scherzi di sonate (1648, Bruxelles), La guitarre royale (1671, Paris). F. Corbetta a fost inventatorul unui stil distinctiv bazat pe îmbinarea scriiturii acordice cu ceea melodică, prin aceasta contribuind la afirmarea stilului omofon-armonic în muzica europeană. Sub aspect genuistic compozitorul pune în centrul repertoriului său suita de dansuri de curte de origini diferite: alemanda, curanta, giga, ciaccona, passacaglia ș.a.

In Italy from the Baroque period, the guitar became one of the most frequently used musical instruments, being fully integrated into the social and cultural context – carnival, pastoral or masquerade. Here appears a plea of musicians – performers and composers, who have significantly contributed to the evolution of the guitar in the European space. The purpose of this article is to determine the role of guitarist, teacher and composer of the 17th century of Italian origin Francesco Corbetta who had an important role in the spread of the five-string guitar in various European countries – France, England, the Netherlands. In addition to the prodigious pedagogical and interpretative activity carried out in the court of the King of England, Charles II, or the King of France, Louis XIV, F. Corbetta elaborated the guitar manuals published in different European cities: De gli scherzi armonici (1639, Bologna); Varii capricii per la ghittara spagnuola (1643, Milano); Varii scherzi di sonate (1648, Brussels), La guitarre royale (1671, Paris). F. Corbetta was the inventor of a distinctive style based on combining the chords writing with the melodic one, thereby contributing to the affirmation of the homophonic-harmonic style in European music, placing at the center of his repertoire the suite of court dances of different origins: allemande, courante, gigue, ciaccona, passacaglia and others.