În articolul dat realizăm o abordare teoretică a textualității virtuale și anume a literaturii digitale, ca formă de manifestare a acesteia, pornind de la studii semnate de Espen Aarseth, Luciana Barroso Gattass, Esko Lius, Mirela Rusu ș.a. Conceptul de „literatură digitală” marchează apariția unei literaturi amplasate în mediul virtual, care depășește textualismul tradițional oferind un material și mediu nou creației. Cititorul trece la un alt nivel, iar ipostaza de user al rețelei îi oferă oportunitatea de a fi (co)autor și personaj. Virtualitatea oferă un spațiu creativ mult mai larg, în care se deschid diferite portaluri ce oferă atât acces la literatură, cât și la softurile de creare a acesteia. Produsele literaturii digitale pornesc de la versiunile digitizate ale literaturii tipărite, culminând cu produsele literare create exclusiv în rețea; aceasta contestă limitele limbajului, fuzionând imaginea artistică cu codul, iar semnificantul și semnificatul saussurian se reconfigurează din unitate binară în unitate „pâlpâitoare”. Literatura digitală provoacă o reorganizare și inovare în serie a teoriei literaturii, solicitând un instrumentar adecvat, performând genurile și speciile literare cu forme inedite, hibride, ce presupun îmbinarea textualității cu tehnologia. Literații, cu sau fără implicații în producerea literaturii digitale, reacționează destul de adecvat și pozitiv la dezvoltarea literaturii digitale, un exemplu este extrasul de opinii din ancheta revistei „Vatra”. Literatura nu este „pe moarte”, ci într-o criză de (re)conceptualizare, care anunță apariția unor noi forme, ce răspund la evoluția tehnologiilor, culturii, politicii, societății etc.

In this article we make a theoretical approach to virtual textuality, namely digital literature, as a form of its manifestation, starting from studies signed by Espen Aarseth, Luciana Barroso Gattass, Esko Lius, Mirela Rusu et al. The concept of “digital literature” marks the emergence of a literature located in the virtual environment, that goes beyond traditional textualism by providing a new material and environment for creation. The reader moves to another level, and the pose of a network user gives him the opportunity to be (co)author and character. Virtuality offers a much wider creative space, in which different portals are opened that offer both access to literature and the software to create it. Digital literature products start from digitized versions of printed literature, culminating in literary products created exclusively on the network; it challenges the limits of language, fusing the artistic image with the code, and the Saussurian signifier and signified reconfigure from a binary unit into a “flickering” unit. Digital literature causes a serial reorganization and innovation of the theory of literature, requiring an appropriate tool, performing genres and literary species with novel, hybrid forms, which involve the merging of textuality with technology. Literates, with or without implications in the production of digital literature, react quite adequately and positively to the development of digital literature, an example is the extract of opinions from the ”Vatra” magazine survey. Literature is not ”dying”, but in a crisis of (re)conceptualization, which announces the emergence of new forms, which respond to the evolving technologies, culture, politics, society, etc.