Dacofonie nr. 1 de Tudor Chiriac – o prefigurare a genezei etnofoniei culte * *
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
255 8
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-07 12:28
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
785.1:787:78.08 (1)
Instrumental music. Symphonic music. Grouping of instruments. Ensemble music (274)
SM ISO690:2012
GALAICU, Violina. Dacofonie nr. 1 de Tudor Chiriac – o prefigurare a genezei etnofoniei culte * *. In: Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului, Ed. 2, 23-24 iunie 2022, Chişinău. Chișinău: Tipogr. „Notograf Prim”, 2022, Ediția 2, p. 33. ISBN 978-9975-84-162-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului
Ediția 2, 2022
Conferința "Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului"
2, Chişinău, Moldova, 23-24 iunie 2022

Dacofonie nr. 1 de Tudor Chiriac – o prefigurare a genezei etnofoniei culte * *

CZU: 785.1:787:78.08

Pag. 33-33

Galaicu Violina
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 8 decembrie 2022


Rezumat

Dacofonie nr. 1 pentru nai, țambal, taragot, vioară și orchestra simfonică mare (1998) este, de fapt, o nouă redacție a poemului simfonic Pe-un picior de plai scris de Tudor Chiriac cu două decenii mai înainte. Elementul de sugestie extramuzicală – specificarea programatică din titlu – și, înaintea acestuia, plasticitatea imaginilor sonore, nu lasă dubii în privința mesajului pe care a intenționat să ni-l comunice autorul. Poemul se vrea o mărturisire vibrantă despre un spațiu geografic și spiritual anume, despre potențialul lui creator, despre destinul lui dramatic. Or, dincolo de semnificația etică, se revelează o semnificație de alt ordin. Este vorba despre tentativa autorului de a urmări, în spațiul sonor al poemului, nașterea și devenirea unei idei muzicale sau, cu alte cuvinte, însăși noeza muzicală în totalitatea etapelor ei. Conceput într-o singură mișcare, discursul se divide în câteva episoade care, într-o primă variantă a lucrării, erau delimitate în partitură și aveau, fiecare, câte un titlu. Declanșatorul discursului e monodia naiului; inițial expunerea ei echivala cu episodul nr. 1, numit Cântec cu gura-nchisă. Monodia naiului nu are, sub aspectul genului, o atribuire precisă: se pot desluși în ea ecouri de doină, baladă, cântec liric, cântec de leagăn, semnale de bucium. Mai bine zis, aceste genuri folclorice subzistă aici într-o unitate sincretică, din care, eventual, s-ar putea desprinde o modalitate expresivă sau alta. Desfășurarea sonică de mai departe valorifică latențele monodiei-nucleu, narațiunea luând, succesiv, înfățișarea unui cântec câmpenesc (episodul nr. 3), a unui cântec de leagăn (episodul nr. 5), a unei chemări de bucium (episodul nr. 7) și a unui cântec doinit (episodul nr. 8). Parcurgerea analitică a partiturii developează preocuparea autorului ei pentru înțelegerea substrucțiilor gândirii muzicale tradiționale și pentru antrenarea lor eficientă în actul configurativ. Problematica de construcție este reevaluată pe planul superior al problematicii etice, și, în definitiv, capătă ponderea și gravitatea acesteia.