Existența tradițiilor și a obiceiurilor în societate este necesară, întrucât nici o societate nu se poate lipsi de ele. Este de neînchipuit o societate fără norme de comportament, mai ales în acest timp al tranzițiilor care se înscrie în procesele mai ample de diferențiere și integrare care au loc în viața și în cunoașterea socială de la sfîrșitul sec. XIX și în primele patru decenii ale secolului al XX-lea. Gheorghe V. Madan a socotit important, în tot ceea ce a realizat sub dominația rusească, faptul că a slujit, ca scriitor, actor și conferențiar, cauza națională românească în Basarabia. Avea convingerea că cei câțiva naționaliști, printre care s-a aflat, au pregătit sufletește pe basarabeni pentru Marea Unire și s-au străduit și după împlinirea acestui act istoric pentru desăvârșirea operei de educație națională. Avea dreptate să aprecieze această activitate a sa ca demnă și meritorie, pentru că nu altfel i-au estimat-o, și nu numai au estimat-o ci au sprijinit-o, personalități ca B.P. Hasdeu, Spiru Haret, N. Iorga, Șt. Ciobanu. El a fost o personalitate care a trezit interes și simpatie prin activitatea pe care a desfășurat-o, prin expersivitatea scrisului său, prin diversitatea preocupărilor. (Madan vol. I, 2011:5) De aceea în existența socială, omenirea își modifică modurile de organizare a vieții rămânând, însă, o mare parte din ea legată de tradiții și obiceiuri ancestrale care, se pare, dacă ar fi lichidate ar sărăci-o și mai mult. Prin urmare, timpul în care trăim ne obligă să revenim la fundamentele tradiționale ale existenței omenirii, pe care le-am pierdut în această perioadă. Toate aceste fundamente tradiționale le putem găsi și în lucrările lui Gheorghe V. Madan. O calitate aparte a folcloristului Gh. V. Madan consta în faptul că el însuși era un foarte bun interpret, cu un repertoriu impresionant prin aploare și diversitate, calitate care l-a recomandat unor folcloriști muzicali de talia lui C. Brăiloiu și George Breazul. Publicarea acestei zestre (600 de melodii) va releva contribuția majoră, singulară în felul ei, a lui Gh. V. Madan la cunoașterea melosului basarabean. Cu o asemenea cultură enciclopedică, era firesc ca autorul să elaboreze și să publice și studii cum sunt: Obiceiuri și rânduieli la înmormântare în părțile Codrilor din Basarabia. (Madan 2011: 10). Culegerea și popularizarea folclorului a fost cea mai constantă preocupare în viața sa. El a evoluat în cercetările sale folcloristice de la înregistrarea romantică a creațiilor populare din tinerețe până la colectarea, cercetarea și publicarea lor în baza unor principii științifice în anii de maturitate, reușind să ne lase și un studiu monografic al satului de baștină, Trușeni, cercetare elaborată în spiritul Școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti. În articol se vor prezenta tradiții și obiceiuri de înmormântare, așa cum le-a descoperit folcloristul în satele basarabene, fiind menționate aspectele păstrate până în prezent. Autorul apreciază modul de surprindere a detaliilor și de cuprindere a întregului reprezentat de aceste fenomene ale culturii populare. Se vor analiza și se va explica fiecare etapă a obiceiului de înmormântare.