Statutul Ediacaranului ca o perioadă geologică oficială a fost ratificat în 2004 de către Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS). Deși perioada poartă numele Dealurilor Ediacara unde, în anul 1949, Sprigg a descoperit pentru prima dată urme de meduze ediacarane, secțiunea stratotip este localizată în stratele de lângă pârăul Enorama din Flinders Range, Australia de Sud. Conform datărilor radiometrice, Ediacaranul a început aproximativ 635 Ma în urmă, odată cu terminarea perioadei Cryogeniane, ce coincide cu sfârșitul glaciației globale Marinoane și se termină aproximativ 541 Ma în urmă, perioadă care coincide cu începutul Cambrianului, încheind astfel Neoproterozoicul. În același timp, conform Codexului Stratigrafic din Rusia, ratificat în 2019, Neoproterozoicul este divizat în două perioade: Riphean superior și Vendian. Acestea au intrat în practica geologică de pe teritoriul fostelor republici sovietice și sunt utilizate și în prezent în țările apărute după destrămarea URSS. Stratele de vârstă ediacarană, aflate în deschidere naturală în zona de nord a Republicii Moldova, sau deschise în forajele săpate în regiunea centrală a bazinului r. Nistru, prezintă un fragment de sud-est al Vendianului Podolian şi, într-un mod firesc, fără supoziţii şi construcţii suplimentare, schema stratigrafică a geologilor ucraineni poate fi aplicată şi în condiţiile bazinului r. Nistru. În urma cercetărilor paleontologice detaliate, în rocile terigene ale ediacaranului din nordul Republicii Moldova (Naslavcea, Mereșeuca, Otaci), au fost descoperite resturi ale organismelor multicelulare lipsite de schelet, resturi de microfloră specifică – vendotenide, şi câteva specii de microfitofosilii. Problema importanței rocilor neoproterozoice ale cuverturii sedimentare din Platforma Moldovenească, la moment, rămâne a fi indefinită din punct economic. În același timp, cercetările efectuate în ultimii ani au stabilit mai multe premise în vederea perspectivei de a descoperi în formațiunile ediacarane din nordul republicii anumite zăcăminte minerale utile. Conținutul bogat în materie organică, în nivele stratigrafice separate, reprezentată de alge, gradul slab de schimbări epigenetice, grosimea relativ mare a pachetelor de strate și formarea acestora în condiții suboxice-anoxice, nu exclude posibilitatea ca aceste roci să fie sursă generatoare de hidrocarburi. Îmbogățirea unor nivele stratigrafice în pământuri rare (membrii Lomozov, Olcedaev, Kalius) ar prezenta un prim pas pentru realizarea în viitor a unor lucrări de prospecțiune la scară mare de către companii miniere specializate, pentru ca respectivele elemente să fie utilizate în tehnologiile moderne. Nu în ultimul rând, existența aflorimentelor neoproterozoice, accesibile și bine conservate în bazinul râului Nistru, ar prezenta condiții necesare pentru crearea unui geoparc pe teritoriul Republicii Moldova.