Experiențele de călătorie, memoriile despre locuri și oameni au constituit de-a lungul timpului un aspect important al istoriei culturale. Astfel, jurnalul de călătorie, prin însemnările zilnice care reflectă varii ipostaze ale memoriei, construiește un tablou al unei epoci și păstrează vie imaginea omului în căutarea de sine. Aureliu Busuioc, reprezentant exponențial al generației șaizeciste, autor canonic al literaturii române din Basarabia, prin „Jurnal cubanez”, experimentează unul dintre genurile biograficului, oferindu-ne nu doar impresiile de moment despre Cuba, ci și interpretarea ironică dintre paranteze, ulterioară momentului trăirii. Jurnalul devine o posibilitate de a scrie, de a-și satisface necesitatea de a descoperi și a se descoperi, de a se proiecta în raport cu „celălalt” de „dincolo”.

Travel experiences, memories of places and people have been an important aspect of the cultural history over the years. Thus, the travel journal, through the daily notes that reflect various hypostases of the memory, builds a picture of an era and keeps alive the image of the man in search of himself. Aureliu Busuioc, an exponential representative of the the generation of ’60s, a canonical author of the Romanian literature from Bassarabia, through “Jurnal Cubanez”(Cuban Journal), experiments a kind of self life writing, providing us not only with immediate impressions about Cuba, but also with the ironic interpretations left in brackets, written long after the jouney itself. For the moment, the journal becomes an opportunity to write, to satisfy the need to discover and to come to know himself, to project himself in relation to the “other” from “afar”.