Conjuctura politică dezastruoasă a Basarabiei – atât înainte de anexarea la imperiul Rus, cât și în primul deceniu după anexare – a dus în mod firesc la o puternică nestatornicie a rațiunii umane, exteriorizată, printre altele, prin vagabondaj în interiorul regiunii, migrarea în exteriorul ei și afluxul bejenarilor atât din guberniile învecinate, cât și de după hotarele imperiului. În Arhiva Națională a Republicii Moldova se află multe dosare cu referință la acest fenomen civil, în temeiul acestora se pot restabili – fie și parțial – dimensiunile semnificative care au cuprins Basarabia în primul sfert al secolului al XIX-lea. Unele documente menționează și persoane proeminente care prin acțiunile lor s-au evidențiat din masa largă a indivizilor figuranți în dosare, dezvăluindu-li-se și capacitățile unice. Un caz inedit care se înscrie în tematica investigațiilor noastre ne dezvăluie o personalitate cu o bogată activitate în domeniul artei iconografice. Datorită preocupărilor sale artistic-creative, care impuneau dese deplasări prin parohii, pentru exercitarea serviciilor, el este luat în vizorul autorităților bisericești și impus să respecte regulamentele emise în acest sens de instanțe. Firea artistică rebelă a protagonistului nostru l-a făcut să ocolească de fiecare dată interdicțiile și acțiunile de urmărire și să-și continue activitatea, și doar neputințele bătrâneților lau silit să se domolească din peregrinările lui de creație. Ieromonahul-zugrav Anatolie Zdoicevschi, despe care vă vom comunica în amănunte într-o publicație ulterioară, s-a născut în anul 1749, în gubernia Kamianets-Podilsky, orașul Sharhorod, în familia preotului uniat Parfeny Zdoichevsky, paroh al bisericii Sf. Gheorghe Biruitorul. În casa părintelui său a învățat a scrie și a citi în limba poloneză și rusă, tot de la tatăl său a deprins și arta iconografică. După moartea tatălui său în 1773, trece cu traiul în Moldova, unde urma să-și desfășoare activitatea mai întâi în calitate de zugrav, după care, căsătorindu-se și fiind hirotonisit ca preot-paroh, ulterior murindu-i soția, este tuns în călugărie, ceea ce-i permite să fondeze o comunitate monahală în schitul părăsit Galița. Suntem convinși că scopul practic al aflării sale în acest loc uitat de lume a fost amenajarea unui atelier de zugrăvire, iar datele pe care le deținem arată că el ar fi fost una din primele instituții de acest fel din Basarabia. Creația zugravului Zdoicevschi, în condiții favorabile, s-ar fi păstrat în localitățile din dreapta Nistrului – s. Dărcăuți, r-nul Soroca, s. Cinișăuți, r-nul Rezina, or. Telenești, r-nul Telenești, mănăstirea Călărășăuca, r-nul Ocnița (Republica Moldova), mănăstirea Galița, reg. Cernăuți, și cele din stânga Nistrului, în prezent Ucraina, – s. Kopâstârân, r-nul Sharhorod, reg. Vinnâțea, or. Sharhorod, reg. Vinnâțea, s. Pyrizhna, r-nul Kodyma, reg. Odesa, s. Nastasiivka, r-nul Mikolaiivka, reg. Odesa. Cu toate că aria geografică a activității artistice a ieromonahului Anatolie este destul de vastă, până în prezent nu se cunoaște nicio icoană semnată de el, rămâne să intensificăm cercetările, pentru a le depista urmele. Viața și activitatea tumultuoasă a zugravului-ieromonah, tăinuită în dosarele arhivei Dicasteriei Duhovnicești din Chișinău, merită a fi adusă la lumina zilei de azi, pentru a întregi tabloul politic și procesul artistic al vremurilor trecute, atât de asemănătoare zilelor noastre.