Dreptul la educaţie reprezintă o necesitate de bază pentru fiinţa umană, fiind recunoscut în mai multe instrumente internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului. Deși dreptul la educaţie a fost recunoscut cu mai bine de jumătate de secol în urmă, persoanele cu dizabilităţi au trebuit să depună eforturi suplimentare pentru a demonstra că statutul lor deosebit le conferă și acest drept. Problema devine și mai subtilă în cazul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, care, confruntându-se cu situaţii de inegalitate și nedreptate, fiind situate într-un dezavantaj evident faţă de ceilalţi membri ai societăţii, reclamă adaptarea mijloacelor și a mediului astfel încât acest drept să poată servi efectiv în deplinătatea sa. Din aceste considerente, educaţia incluzivă trebuie să cuprindă și să implice toţi copiii, indiferent de condiţia lor intelectuală, fizică, socială, emoţională, lingvistică sau de altă natură și să răspundă nevoilor acestora.

The right to education is a basic necessity for the human being and is provided in several international instruments on fundamental human rights. Albeit the right to education has been recognised for more than half a century, persons with disabilities, given the incomparable status, had to dedicate additional efforts to have their right recognised. The issue becomes even more subtle in the case of children with special educational needs, who, facing situations of inequality and unfairness and being in an obvious disadvantage compared to other members of society, shall claim the adaption of means and environment, so that this right become effective to the fullest. For these reasons, inclusive education shall involve all children, regardless of their intellectual, physical, social, emotional, linguistic or other condition and respond to their needs.