Regula numărului limitat al drepturilor reale (numerus clausus) afirmă că părțile nu pot crea drepturi reale pe care legea nu le prevede și nici nu pot schimba după bunul plac conținutul acestor drepturi. Cu alte cuvinte, vorbim despre prerogative certe, determinate, care alcătuiesc conținutul dreptului real. Interesul nostru, în prezenta lucrare, a fost acela de a cerceta în ce măsură numerus clausus este nesocotit atunci când părțile, în virtutea unor norme supletive, extind sau limitează conținutul unui drept real ori chiar asimilează prerogative specifice altui drept real. Sunt drepturile astfel modificate drepturi reale noi? Pot fi considerate ca reglementate dacă legea le admite într-o formă indirectă?

According to the rule of the limited number of property rights (the numerus clausus rule), the parties to a contract may not create property rights that are not provided for by law or change the content of such rights at will. In other words, they can only shape their property rights, and the prerogatives attached to them, within the boundaries provided for by the legal system. This paper aims at investigating the extent to which numerus clausus is disregarded when the parties, by virtue of default rules, extend or limit the content of a property right, or even assimilate it to specific prerogatives of another property right. Are the rights thus modified by the parties new property rights? Can they be regarded as regulated if indirectly allowed by law?