The homodiegetic narrator, emphasizing in his narrative emotional feelings of great sensitivity, often shows predispositions to lyricism. The source of this lyricism is located in the so-called original, artistic self, which works as a source of emotional irradiation that resonates in the person of the author. He, in turn, creates in the work, under the aspect of a fictional identity, a discursive instance, the narrator, following a human model, most often, his model. If the author himself as a person is marked by emotional exuberance, has inclinations towards the predominantly affective assessment of reality, then, mainly, his fictional self will be endowed with an emotional-psychological structure similar to his, so he will have a lyrical identity. And lyricism, intrinsic to the actual identity of the author, is called land. The article comprises some essential theses about the nature of land lyricism and its manifestations in the works written by M. Sadoveanu, L. Blaga, Z. Stancu.

Naratorul homodiegetic, reliefând în narațiunea sa trăiri afective de mare sensibilitate, manifestă adeseori predispoziții spre lirism. Sursa acestui lirism e situată în așa-zisul eu originar, artistic, ce funcționează ca un focar de iradiere emotivă rezonând în persoana autorului. Acesta construiește în operă, sub aspectul unei identități ficționale, o instanță discursivă, naratorul, urmând un model uman, de cele mai dese ori, modelul său. Dacă autorul însuși ca persoană este marcat de exuberanță emoțională, are înclinații spre evaluarea preponderent afectivă a realității, atunci, în principal, și eul său ficțional este înzestrat cu o structură emoțional-psihologică asemănătoare, are deci o identitate lirică. Lirismul intrinsec identității propriu-zise a autorului se numește funciar. Articolul cuprinde câteva teze esențiale despre natura lirismului funciar și manifestările lui în opera lui M. Sadoveanu, L. Blaga, Z. Stancu, în funcție de rolurile asumate de narator, de perspectiva lui narativă.