Televiziunea Moldovenească a cunoscut așa-zisul fenomen de „ardere a etapelor”, profitând de faptul că a luat ființă la 30 aprilie 1958, în timpul „dezghețului” poststalinist – o perioadă oarecum propice pentru destinele culturii naționale. Peste un an a fost fondată Asociația de creație cinematografică care, din 1968, a căpătat titulatura „Telefilm-Chișinău”. Problema principală, cu care se confrunta studioul respectiv, era lipsa de cadre calificate. Însă, afirmarea cinematografiei naționale a stimulat activitatea oamenilor de televiziune moldoveni. În genericele primelor produse audiovizuale de factură filmică întâlnim numele unor realizatori de la studioul „Moldova-film”: Vadim Lâsenko, Emil Loteanu, Iacob Burghiu, Mihail Badicheanu, Vitali Kalaşnikov ş. a. În plus, unul dintre cineaștii de marcă – scriitorul Vlad Ioviță – şi-a început calea de creaţie în studiourile TV, debutând cu filmul de nonficțiune Poiana bucuriei (1961). S-au lăsat seduşi de noua creaţie audiovizuală tinerii scriitori Serafim Saka, Emil Loteanu, Gheorghe Malarciuc, Aureliu Busuioc... În acelaşi timp, în cadrul televiziunii se forma un nucleu de tineri redactori-scenarişti, regizori, operatori de imagine care, mai mult sau mai puţin, aveau să-şi lege destinul creator de „noua artă”. Astfel, de-a lungul anilor, cu Televiziunea Națională, inclusiv studioul „Telefilm-Chișinău”, au colaborat mulți dintre cunoscuții noștri regizori – de cinema și de teatru –, care n-au fost în statele acestei subdiviziuni audiovizuale (în primul rând, este vorba de cineaștii și scriitorii Iacob Burghiu și Emil Loteanu de la studioul „Moldova-film”, dar și de actorii și directorii de scenă Ion Ungureanu și Sandri Ion Șcurea), a căror valoroasă contribuție în constituirea filmului și teatrului de televiziune din Republica Moldova nu poate fi subestimată.