Sărbătorile de iarnă în copilărie au un impact formator deosebit asupra formării personalității copiilor. În cadrul tradițiilor de Crăciun și de Anul Nou persoana participă la ritualuri și obiceiuri specifice poporului său care își trag originea din perioada precreștină, și care s-au format și evoluat în timp, reprezentând elemente ale conștiinței de neam și formă de manifestare a identității etnice. Puterea sovietică a urmărit să lichideze tradițiile vechi și inventeze tradiții revoluționare, de asemenea să transforme unele tradiții creștine în tradiții comuniste, pentru a constitui o cultură nouă – de timp sovietic. În urma analizei tradițiilor de iarnă în RSSM, cu implicarea copiilor, concluzionăm că transformarea tradiției a avut loc doar în calendarul oficial din care cauză nu a putut influența decisiv asupra formării identității etnoculturale a tinerii generații din RSSM. Cu toate eforturile factorului politic, calendarul tradițional, nu a putut fi modificat. Cu toate interdicțiile, intimidările și criticile la adresa tradițiilor ca fiind reminiscențe burgheze, înapoiate, iar cele religioase degradante etc. - multe familii își deschideau ușile colindătorilor. În pofida mediului politic și ideologic ostil, atașamentul populației față de tradiții, obiceiuri, credința creștin-ortodoxă, nu a fost lichidat. Durabilitatea tradițiilor în conștiința societății a împiedicat dezlocuirea lor, ele au fost umplute parțial cu unele elemente cu conținut ideologic. Influența mediului – parțial a propagandei ateiste din partea școlii și organizațiilor de copii și cea religioasă din partea familiei – a format o atitudine duplicitară a atitudinii față de religie, impunându-i să urmeze în taină culturile religioase. Copiii, cei mai vulnerabili în sensul influenței masive a propagandei s-au pomenit prinși între două lumi contradictorii: cea sovietică oficială și cea a mediului tradițional din care își trăgea originea (familia, satul, rudele). Valorile autentice în cele din urmă învingând din punct de vedere spiritual.