În ultimii ani, graţie scanărilor geomagnetice efectuate cu ajutorul utilajelor moderne de înaltă rezoluţie, cercetarea fenomenului aşezărilor de mari dimensiuni ale culturii Cucuteni-Tripolie cunoaşte un nou avânt. Obţinerea noilor planuri detaliate a permis verifi carea şi corectarea celor vechi, realizate în anii 1970-1980 de către V. Dudkin; identifi carea unor noi tipuri de anomalii şi studierea acestora prin intermediul săpăturilor arheologice. Pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru, menţionăm aici aşezarea Petreni. Pentru a înţelege relaţia dintre acest sit, aşezările complexe descoperite de către Şişkin între Prut şi Nistru şi megasiturile tripoliene din bazinul bugo-niprean, se impunea continuarea scanărilor geomagnetice în Republica Moldova. Acest lucru a fost realizat în vara anului 2015, pentru cercetări fi ind selectat situl de la Stolniceni, a cărui suprafaţă, după calculele preliminare în baza fotografi ilor aeriene, este aproape de trei ori mai mare decât a aşezării de la Petreni. Situl cucutenian de la Stolniceni a intrat în vizorul specialiştilor la sfârşitul anilor 1970, fi ind descoperit de către K. Şişkin, topograf militar. Descifrarea fotografi ilor aeriene i-a permis identifi carea mai multor aşezări preistorice, printre care se remarca o aşezare de dimensiuni foarte mari, organizată în cercuri concentrice, cu centrul liber de construcţii, care a primit denumirea de Stolniceni I. În 1980, o echipă coordonată de V. Marchevici a realizat cercetarea vizuală a sitului şi a efectuat un sondaj pe una dintre locuinţele arse. Planul aşezării de la Stolniceni a fost publicat pentru prima dată abia în 1993 de către V. Sorochin. Ulterior, situl a fost amintit în lucrări semnate de V. Bicbaev şi M. Videiko. S-a remarcat că situl de la Stolniceni, datat în etapa Tripolie C1, ar putea avea o suprafaţă de 80-100 ha, fi ind astfel cel mai mare sit cucutenian, cunoscut astăzi pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Lucrările de pe situl Stolniceni au fost realizate între 22 iulie - 5 august 2015. Scopul principal al lucrărilor a urmărit: 1. scanarea geomagnetică a unei porţiuni din situl eneolitic şi 2. plasarea unor sondaje arheologice de mici dimensiuni peste anumite anomalii geomagnetice în vederea obţinerii materialului arheologic pentru datarea relativă şi absolut-cronologică a sitului, prelevarea unor probe de sol, identifi carea stratigrafi ei, adâncimii şi gradului de conservare a complexelor/depunerilor antropice. Scanările geomagnetice au cuprins o suprafaţă totală de circa 22 ha, fi ind cercetată periferia de est a sitului, precum şi spaţiul adiacent. Lucrările au fost realizate cu ajutorul unui magnetometru SENSYS cu 5 sonde FGM 650 B, amplasate la o distanţă de 50 cm dintre ele, combinat cu un GPS Leica GS09. Scanarea a permis cercetarea unei porțiuni de circa 35% din suprafața totală a sitului, evaluată grație fotografi erii aeriene și din satelit. Au fost descoperite peste 110 locuinţe arse, de diferite dimensiuni, acestea fi ind aranjate în câteva şiruri concentrice. Mai aproape de centru, întrun spaţiu liber, sunt amplasate două construcţii mai mari, similare cu cele de pe alte megasituri şi interpretate drept edifi cii comunitare. Situl este încercuit de un sistem format din trei şanţuri, cu drumuri de acces, plasate la distanţe egale unul de altul. Planul magnetometric mai include peste o sută de gropi pe sit şi în afara lui. Sondajul cu dimensiuni de 3×2 m, a fost plasat peste periferia unei anomalii circulare din partea de est a staţiunii, interpretată drept groapă. Judecând după dimensiunile anomaliei de pe planul geomagnetic, se poate estima că sondajul a acoperit circa 20-25% din suprafaţa totală a complexului adâncit (1,3-1,4 m de la suprafaţa actuală), diametrul total al căruia depăşeşte 5 m. Din groapă a fost recuperat inventar arheologic deosebit de bogat. Ceramica numără 1143 fragmente, multe dintre care se lipesc. Din lut au fost realizate piesele miniaturale care includ mai mult de zece fi gurine antropomorfe şi zoomorfe, câteva conuri şi un văscior. Inventarul litic este reprezentat de piese din silex, în special lame şi gratoare. Din os au fost executate mai multe piese cu urme de şlefuire, a căror funcţionalitate urmează încă a fi stabilită în urma cercetării trasologice. În total, colecţia de piese individuale din lut, os şi piatră numără peste 30 exemplare. Din umplutura gropii, au fost prelevate oase pentru datări radiocarbon şi probe de sol. Materialul ceramic fi ind în curs de prelucrare, atribuim situl de la Stolniceni etapei Tripolie C1, o evaluare relativ-cronologică mai exactă urmând să fi e efectuată în viitorul apropiat. Cercetările ulterioare se vor focusa pe: completarea planului geomagnetic al așezării; investigații arheologice ale diverselor anomalii; concretizarea cronologiei sitului; prospectarea microzonei din împrejurimile sitului.