Cercetarea locului săvârşirii faptei face parte din activităţile de urmărire penală şi constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea, sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării urmelor şi nu în ultimul rând în stabilirea împrejurărilor în care infracţiunea a avut loc1 . „Cercetarea la faţa locului constituie un procedeu probator, având drept obiect obţinerea de date privind împrejurările în care a fost săvârşită fapta penală, descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, precum şi stabilirea stării şi poziţiei mijloacelor materiale de probă2 .” Cercetarea la faţa locului este o acţiune de urmărire penală ce poartă un caracter de urgenţă şi cea mai eficientă modalitate de obţinere (colectare) a informaţiei cu privire la infracţiunea comisă şi persoana infractorului, care asigură posibilitatea identificării persoanei ce a comis infracţiunea, dacă se efectuează cu respectarea tuturor regulilor tactice. Drept loc al comiterii faptei infracţionale poate fi orice obiect fizic, oriunde s-ar afla, care păstrează urme ale faptei infracţionale. Drept loc al săvârşirii faptei infracţionale pot fi considerate încăperile terenurile, mijloacele de transport, precum şi persoana părţii bănuite şi a victimei3 . În cadrul investigării infracţiunii de trafic de fiinţe umane, cercetarea la faţa locului este una dintre primele şi cea mai importantă acţiune de urmărire penală ce ne oferă posibilitatea de acumulare a unor informaţii complete, determinând astfel cursul urmăririi penale. S.I. Juravleov şi A.M. Pigaiev subliniază faptul că la investigarea infracţiunii de trafic de fiinţe umane în cadrul cercetării la faţa locului a încăperilor şi terenurilor unde era primită sau adăpostită victima traficului apar următoarele situaţii4 :– efectuarea cercetării cu scopul descoperirii la faţa locului a victimelor, eliberarea lor, precum şi fixarea urmelor de primire şi (sau) exploatare; – efectuarea cercetării în scopul descoperirii adăpostului despre care ne-a comunicat victima, precum şi în vederea stabilirii semnelor de utilizare efectivă a acestei încăperi pentru adăpostirea victimelor traficului de fiinţe umane. Autorii menţionaţi mai sus specifică că drept obiecte supuse cercetării pot apărea, în primul rând: – suprafeţe de teren pe care sunt situate corturi, colibe sau bordeie în care se adăpostesc ori s-au adăpostit victimele traficului; – parcele de cultivare a plantelor agricole sau locurile de deţinere a animalelor, de care îngrijesc sau au îngrijit victimele traficului; – încăperile părăsite, inclusiv cele din gospodăriile rurale, ferme etc., unde erau primite, adăpostite şi exploatate victimele; – încăperile centrelor de divertisment, băilor, saunelor private, cluburilor de noapte şi hotelurilor; – apartamentele obişnuite în blocurile locative. Trebuie remarcat faptul că pe lângă paza existentă asupra apartamentelor şi aşa-numitelor „centre de agrement” acestea mai sunt echipate cu camere de luat vederi, care trebuie să fie luate în calcul la pătrunderea în astfel de obiective, pentru efectuarea cercetării la faţa locului. În cazul investigării traficului de fiinţe umane, cercetarea la faţa locului începe de îndată ce locul faptei a fost pus sub pază. Ca particularităţi trebuie observate următoarele: – locul faptei nu este întotdeauna evident şi nu poate fi determinat cu uşurinţă; – locul faptei se schimbă permanent şi deseori infracţiunea începe în străinătate; – locul faptei este numai unul din elementele unui context mai larg; – locul în care se află victima trebuie considerat ca fiind primul loc al faptei; – de multe ori, traficantul continuă să deplaseze victima pe parcursul diferitelor faze, ceea ce înseamnă că şi locul faptei se modifică permanent; mijloacele de probă trebuie strânse din toate locurile cunoscute de poliţie5 . La etapa de pregătire la faţa locului apar şi o multitudine de probleme care trebuie soluţionate: – declaraţiile victimei, martorilor sunt confuze sau chiar contradictorii; – specialiştii criminalişti care efectuează unele interpretări sau constatări la locul faptei nu au experienţa necesară de lucru cu urmele traficului de fiinţe umane; – poate să apară necesitatea de cercetare a două locuri de comitere a infracţiunii; – la locul efectuării cercetării pot să fie persoane străine, ce împiedică instaurarea controlului, din partea organelor de drept, asupra acestui loc; – cantitatea de urme şi durata efectuării cercetării la faţa locului6 ; În continuare vom analiza două tipuri de spaţii ce sunt supuse cercetării: terenuri deschise şi încăperi În cazul cercetării terenurilor deschise suprafeţele ce vor fi cercetate sunt mari, de aceea trebuie să ne conducem de îndrumările autorului din Federaţia Rusă S.S. Stepiceva că „la analiza zonelor de teren adiacente ce sunt supuse cercetării este bine de mărit raza de cercetare”. Micşorarea nefondată a terenurilor ce trebuie să fie supuse cercetării, după părerea autorilor S.I. Ţvetkova şi N.G. Şuruhnova, duce la micşorarea volumului de informaţie criminalistică, necesară pentru investigarea şi descoperirea infracţiunii7 . La efectuarea cercetări la faţa locului pe caz de trafic de fiinţe umane în căutarea probelor suntem obligaţi să ne conducem de Regula de aur: de la faţa locului trebuie să se ridice toate obiectele care pot constitui o probă. Dacă există îndoieli asupra unor obiecte, este mai bine să se ridice şi acestea, urmând să fie returnate ulterior, decât să fie lăsate la locul lor şi să nu mai fie găsite în momentul în care s-a realizat semnificaţia lor probatorie8 . La cercetarea încăperilor ce au corelaţie cu acest tip de infracţiune trebuie să fie descoperite, fixate şi ridicate urmele aflării victimei în locurile de primire, adăpostire şi exploatare. Acestea pot fi atât urme tradiţionale, pe care le poate lăsa omul în locurile de primire şi adăpostire ( urme de mâini, încălţăminte, excremente, microparticule etc.), cât şi urme care confirmă declaraţiile victimei cu privire la circumstanţele infracţiunii: locurile de cazare sau de exploatare a victimei; – obiecte specifice locurilor de deţinere forţată a victimei infracţiunii de fiinţe umane (cătuşe, lanţuri, cabluri, sârmă, peliculă scotch etc.); – documente legate de procesul de recrutare, cum ar fi reclame, agende, corespondenţă cu şcoli de limbi străine sau cu secţii consulare ale ambasadelor etc.; – documente legate de organizarea cotidiană a activităţilor de prostituţie: reclame, liste cu orele prestate, „liste de bucate” cu serviciile sexuale oferite, liste de preţuri, texte standard pentru serviciile de sex la telefon etc.; – instrumente de tortură (fier de călcat, ciocan electric de lipit, instrumente de lăcătuşărie etc.); – urme de sânge, spermă, prezervative etc., obiecte folosite în activitatea de prostituţie, cum ar fi uniforme, instrumente - accesorii sexuale; – obiecte şi lucruri ce aparţin victimei; – înregistrări secrete, semne, însemnări pe care le-au făcut victimele; – descifrările convorbirilor telefonice ale persoanelor bănuite de comiterea traficului de fiinţe umane; – sistemele de telecomunicaţii şi purtătorii de informaţie electronică ce au fost depistaţi la faţa locului, pe care se păstrează date ce au importanţă pentru urmărirea penală: computere, telefoane mobile, aparate de fax, minicomputer, agende electronice etc. Dacă e să facem trimitere la procedeele de cercetare la faţa locului ce pot fi aplicate în cadrul cercetării locului faptei traficului de fiinţe umane, atunci nu există vreo regulă care să împună folosirea unui anumit procedeu. Totul depinde de situaţia de la faţa locului şi de informaţia pe care o deţinem până la începerea cercetării (date dobândite de la martori sau victimă). Iar dacă e să vorbim de metodele de cercetare atunci ar fi rezonabil de aplicat metoda combinată sau obiectivă, mai puţin cea subiectivă. Pe cât posibil, înainte de a se începe cercetarea la faţa locului (deci înainte de a se modifica poziţia diferitelor obiecte), se vor face înregistrări de sunet şi imagine în fiecare cameră în care traficanţii s-au aflat împreună cu victimele. Imaginile de la „locul crimei” pot avea o importanţă deosebită dacă victima afirmă că a fost atacată sexual sau fizic într-unul dintre aceste locuri, deoarece este puţin probabil, dat fiind, de exemplu, activităţile de prostituată ale victimei, că se vor mai găsi urmele medico-legale ale unui presupus viol petrecut cu timp în urmă. Tocmai din acest motiv, fixarea pe bandă video a spaţiilor respective este un element esenţial în coroborarea afirmaţiilor victimei. Dacă este vorba despre prostituţie, se vor înregistra pe video încăperile bordelului, fixându-se toate detaliile: tipul încăperilor, reclame, materiale pornografice, accesorii folosite în activităţile sexuale, prezervative, liste de preţuri etc. Cunoaşterea poziţiei exacte a fiecărui obiect este deosebit de importantă, în cazul în care suspectul pretinde ulterior că nu a ştiut că victima se prostituează, cu toate că există martori care l-au văzut vizitând adresele respective. Chiar dacă s-au făcut înregistrări de sunet şi imagine ale locurilor respective, toate obiectele care pot constitui mijloc de probă vor fi ridicate, ambalate corespunzător şi consemnate într-un proces-verbal. De asemenea, se vor filma şi percheziţiona toate vehiculele folosite de suspecţi. Neglijenţele intervenite în această fază pot avea consecinţe grave, de exemplu respingerea mijloacelor de probă la proces pe motivul nerespectării prevederilor legale9 . În limita resurselor disponibile poliţiei, se vor efectua căutări specifice cercetării la faţa locului la toate adresele şi spaţiile implicate în infracţiune: cele din faza de recrutare, „casele sigur”, bordelurile, alte spaţii, de asemenea domiciliile suspecţilor, dacă ei nu locuiesc în „casele sigure”. Este posibil ca traficanţii să fi făcut mari eforturi pentru a ascunde mijloace de probă, de exemplu documente de identitate şi bani în numerar. De aceea poliţia trebuie să investească mult timp în planificare şi în percheziţionarea minuţioasă a adreselor respective, în special a domiciliilor suspecţilor10. Etapa finala de cercetare la faţa locului se va încheia cu întocmirea procesuluiverbal la care se vor anexa în mod obligatoriu desenul schiţa sau planul-schiţă, precum şi planşa fotografică, întocmită conform regulilor fotografiei judiciare operative de la faţa locului, chiar dacă se foloseşte de la etapa de pregătire la faţa locului camera de luat vederi. Rezumând cele scrise mai sus, putem înainta concluzia că rezultatele cercetării la faţa locului a încăperilor, sectoarelor unde temporar sau permanent a fost deţinută victima au o valoare probatorie semnificativă şi pot fi folosite cu succes în investigarea infracţiunii pe viitor Consecinţele ce survin precum şi urmele ce rămân pe cazurile de trafic de fiinţe umane pot depăşi experienţa ofiţerilor de urmărire penală şi a experţilor judiciari. Acest fapt impune implicare în investigarea acestor infracţiuni doar după trecerea unui curs de instruire cu privire la specificul infracţiunilor în cauză. Destul de frecvent urmărirea penală se porneşte după reîntoarcerea victimei din sclavia sexuală. Aceasta impune efectuarea cercetării la faţa locului după diferite perioade de timp, în vederea depistării, fixării şi ridicării tuturor surselor de probă existente la locul faptei-infracţiunii. Subdiviziunile specializate în cercetarea traficului de fiinţe umane urmează sa fie dotate cu utilaj şi materiale de consum de ultimă oră care în măsură să permită acest lucru net calitativ.