Întrucât problema relaţiilor comerciale dintre Imperiului Rus şi Principatul Moldova la fi nele sec. al XVIII-lea - înc. sec. al XIX-lea a prezentat un anumit interes pentru diverşi cercetători, iar la anumite etape ale evoluţiei acestor relaţii au fost expuse diverse opinii, considerăm necesar să evidenţiem convenţional următoarele etape de bază ale istoriografi ei problemei: 1. Istoriografi a modernă – lucrările scrise pe parcursul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea, până la unirea în 1918 a Basarabiei cu patria mamă – România; 2. Istoriografi a contemporană – de la 1918 şi până în prezent – perioadă în care pot fi evidenţiate câteva etape distincte: interbelică, postbelică (sau „marxistă”) şi etapa nouă. Istoriografia modernă nu a depăşit caracterul factologic şi simplist al discursului ştiinţific. Abordărilor autorilor din această pe rioadă (G.P. Nebolsin, V.L. Vitcevski şi P.V. Struve, A. Leongard, V.I. Dorgobujinov etc.) le lipseşte substratul analitic şi critic al proceselor istorice. În perioada interbelică, repertoriul istoriografi c la tema abordată este redus, în schimb în istoriografia română apar lucrări în care este abordată problema comerţului. Pionieratul în cercetarea acestei probleme îi aparţine lui N. Iorga, care a analizat critic mai multe aspecte ale problemei. Tot în această perioadă sunt publicate lucrările lui N. Bogdan, D. Furnică, T. Bălan, I. Angelescu, T. Bulat care, tangenţial, pun în discuţie şi problema relaţiilor comerciale. În perioada postbelică, istoriografi a sovietică a cumulat mai multe cercetări fundamentale pe problemele legate de comerţul extern. Opinii controversate ale istoricilor privind evoluţia relaţiilor comerciale dintre Imperiul Rus şi Ţările Române, s-au regăsit în diversele articole şi lucrări de sinteză (I. Semionova, I. Şulga, I. Budak, G. Grosul, O. Skaleţkaia). Dintre istoricii români putem nominaliza contribuţiile lui V. Borcea, C. Giurescu, A. Oţetea, Al. Vianu, T. Ionescu, Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru. Neajunsul acestor lucrări constă în faptul că materialul factologic utilizat este, în cele mai dese cazuri, „acomodat” ideilor pe care le promovau autorii – de „clasă” sau „naţionale”. Noua etapă în evoluţia istoriografi ei problemei intervine o dată cu destrămarea URSS şi se caracterizează prin democratizarea şi depolitizarea ştiinţei istorice în majoritatea fostelor ţări socialiste. Acest fapt a favorizat apariţia unor noi studii în Rusia, Republica Moldova şi România, dintre care menţionăm lucrările istoricilor D. Dragnev, B. Murgescu, A. Agachi, V. Tomuleţ, care au contribuit substanţial la studierea situaţiei social-economice şi a comerţului din spaţiul românesc. Prin informaţiile inedite şi prin profunzimea concluziilor la care ajung istoricii, cercetările din această perioadă au contribuit la analiza problemei, creând o bază de plecare pentru cercetările ulterioare. Cu toate acestea, până în prezent nu există încă un studiu care ar aborda problema vizată sub toate aspectele şi din perspectiva repercusiunilor ei asupra economiei celor două ţări.