Chestiunea ce şi cum e necesar să studiem în istorie a devenit o problemă actuală a istoriografi ei contemporane. În ultimul deceniu în societate a crescut interesul pentru istoria feminină. Istoria feminină reprezintă la ora actuală o nouă direcţie în istoriografi e, îndepărtata de studierea domeniului politic şi economic, aceasta îndreptând istoria spre Om, transferând istoricii spre o studiere aprofundată a lumii sale interioare precum şi a vieţii lui private. Problemele politice în astfel de sondări se urmăresc în raport şi în cadrul contextual al poziţiei sale în viaţa omului, viaţa de zi cu zi în studiul epocii istorice. Această rotaţie demonstrează tranziţia temelor de cercetare ştiinţifi ca la un micro nivel, ceea ce subsecvent a rezultat intr-o evaluare mixtă în domeniul ştiinţei. Unii cercetători percep această tendinţă de studiere a istoriei la micro-nivel o ilustrare simplifi cată a problematicii, o scădere a statutului şi importanţei ştiinţei. O astfel de vizualizare a tendinţei respective este o reliefare a moştenirii viziunii marxist-leniniste a procesului istoric – în analiza şi studierea civilizaţiei umane, merită consideraţie şi atenţie doar evenimentele politice şi revoluţionare, iar ceea ce se întâmpla în viaţa cotidiană, ceea ce motivează acţiunile lor, noţiuni precum mentalitatea socială, acestea ar trebui să rămână în afara sferei de cercetare ştiinţifi ca, fi ind nedemne de atenţie. Aceasta ar fi explicaţia faptului că istoria femeilor era pentru o lungă perioadă de timp percepută de mediul academic cu o doză elevată de suspiciune şi îndoială. Istoria feminină s-a afi rmat drept o disciplină ştiinţifi că independentă, ce are ca obiect de studiu viaţa femeilor, activitatea lor în diversele sale ipostaze, o istorie care impune o viziune a trecutului dintr-o perspectivă feminină, ilustrând un peisaj istoric global dintr-o experienţă socială feminină. Problemele istoriei feminine sunt abordate prin prisma concepţiei umane a existenţei, activităţii vitale şi vieţii private în contextul epocii cercetate, iar femeia este studiată de istorici ca o personalitate socială, politică, economică, cotidiană etc. Istoricii nu numai că au examinat soarta femeilor din trecut, dar au şi raportat aceste istorii feminine individuale şi de grup la schimbările sociale în economie, politică, ideologie şi cultură.