Situl Trinca „Izvorul lui Luca” este amplasat pe teritoriul com. Trinca, r-nul Edineţ, care din punct de vedere fizico-geografi c face parte din Podişul Moldovei de Nord. A fost descoperit în anul 1981 de arheologul I. Borziac. Imediat din anul următor au fost demarate cercetări arheologice sub conducerea lui O. Leviţki. Astfel, situl a fost cercetat sistematic de-a lungul mai multor campanii de săpătură (1982, 1984, 1989-1990, 19942002 şi 2004). Investigaţiile au fost efectuate conform metodei săpăturilor pe suprafeţe mari (secţiuni de la 160 m2 până la 1100 m2), îmbinate cu metoda cartării magnetometrice (determinarea rezistivităţii solului). În total a fost degajată o suprafaţă de 6246 m2 din suprafaţa totală estimată a aşezării de 9 ha. Diversitatea materialului arheologic colectat în urma cercetărilor a permis identifi carea mai multor nivele de locuire. Astfel, menţionăm prezenţa nivelului din paleoliticul superior, perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului, bronzul mijlociu, trei nivele succesive din epoca hallstattiană (timpuriu, mijlociu, târziu), precum şi descoperiri sporadice aparţinând perioadei medievale. Un interes aparte pentru noi prezintă nivelul hallstattian timpuriu. În urma analizei materialului arheologic caracteristic acestuia O. Leviţki a identifi cat un grup cultural mixt, desemnat de tip Trinca, de tradiţie hallstattiană timpurie cu ceramică canelată, în asociere cu elemente de tip Belogrudovka-Cernyj Les I şi Gáva-Holihrady-Grăniceşti (Leviţki 1992). În concluzie, susţinem că situl Trinca „Izvorul lui Luca” este unul inedit, iar diversitatea vestigiilor arheologice joacă un rol important în stabilirea locului şi rolului său în contextul mediului cultural hallstattian timpuriu nord-est-carpatic.